AICI RADIO VACANTA

Constanta

Octombrie

Furtuna

3 zile pana de curent in Tomis 2

Asta ca sa intelegeti ca sunt aici, nu doar informat de pe la tv

Detalii in curand, am ce scrie, dar nu prea gasesc chef prin mall-uri

E criza, deh...

PAAAAA

TITI, NEA TITI !!!

Vecinul meu, tamplar si el, mai are doar un ciocanel...

Mda, se poate spune si-asa, daca ditamai rotopercutanta cu numele de Bosch sau Makita poate fi diminutivitizata. Asa-i, v-ati dat seama: IMI DETEST VECINII!!!

Sa nu ma opresc doar la domnu' Titi, ca deh, pe el ma razbun usor: "dai drumu' la roto dupa 8 seara?? Ahaaaa, nicio grija, am un 5.1 suficient de zgomotos. Un Maiden dat tare e cel mai potrivit in cazul asta! >:)" Foo2-10gura de nesimtit, sa vezi ce pot eu cu doar cu uinampu'!

Ceilalti vecini insa... Dar hai sa fac oleac' pe analizatoru' profilului de tzaran de oras. Ai auzit de Dancu, dragul meu cititor? Daca nu, sa-ti zic eu cate ceva: teoretic e un sat, indicatorul de intrare in localitate e pe acelasi stalp cu Iasi taiat. Practic eu un fel de anexa, care probabil in viitor va fi inghitita de domnu' Gheorghe N., pesedistu' fruntas. Dar asta nu ne preocupa prea tare, ca la cati venetici are metropola moldoveana, nu mai conteaza inca cateva sute. (nu ca eu as fi altceva, doar mi-s bucovinean, lol)

In Dancu locuiesc tzarani, de la tzara adica. Am un deosebit respect pentru tzaranii care tzaranesc pamantul, animalele, gospodariile, dar ma transform intr-un bulgare fierbinte de ura cand intalnesc tzarani care SE tzaranesc. Cum sunt astia? Iaca pozna, stii si tu! Vorbesc de predecesorii paparazzilor, dar care fac asta ca voluntariat, fara bani.

-Cine s-a mutat frate la parter la ap 2? E aici de aproape un an si noi inca nu stim nimic de el!!! (Da-ti seama ce tare m-am amuzat cand am aflat ca toata scara vuia in intunericul necunoasterii... imi soptise o pasarica cum ca se trecea de la faza de intriga la cea de panica)

-Ah, are lumina aprinsa la bucatarie si draperiile nu-s complet trase, ia sa vad ce-nvarte vecinu' :-> (Intr-o buna zi, de-o sa am stare convenabila si niste pantaloni usor de dat jos de pe mine, zau ca-i arat bombasticul meu bottom unuia pe care-l surprind ca e cascat pe fereastra mea)

-Azi dimineata avea ferastra deschisa, l-am auzit ca vorbea la telefon cu cineva si injura ca la usa cortului. Dar asta-i frumos??? Rusine! (Ah, da? Stai sa vezi ca la urmatoarea faza similara, o sa va barfesc extrem de decent la telefon, dar imi iau microfon si statie de amplificare!)

-Iaca ce-am ajuns, sa tai eu buruienile din gradinita lui.... Le-as lasa sa creasca aiurea, sa vad daca se simte sa faca treaba asta singur (Nu zau??? Boule, stia toata scara ca am fost plecat 6 LUNI de-acasa! In afara de asta dom' Titi {chiar ala cu Bosch-ul comenta}, spatiul din jurul blocului e al intregii scari, deci nu te mai cufuri pe matale. Si da, daca las dreacu buruienile sa creasca, inseamna ca NU-MI PASA! E vreun bai?)

S-a gasit intr-o zi unul sa-mi invoce ideea de "convietuire la bloc". Si l-am lasat sa-si faca damblaua vreo 5 minute. Dupa care i-am adaugat precum o erata, cateva idei: "Asa e, nu-s cel mai bun vecin din lume, ca nu fac aia, aia si ailalta la fel ca restul. DAR!!" si in continuare i-am povestit vreo 2-3 din patzaniile mele enumerate mai sus cu liniutza. Si am plecat, da, fara sa privesc peste umar, la fel cum si-a parasit Daniil Sihastru cochilia din Putna cand i-a luat EON-u' curentu'.

Mai e si faza-n care domnii mei vecini nu se pot rezuma doar la un banal si politicos salut, intotdeauna au ceva de adaugat: salut vecine, ce mai faci?, buna ziua, vedeti ca am inceput curatenia pe scara (pfuai, asta e o amenintare cumva????? sau o aluzie????), buna ziua vecine, noi ne-am facut toti termosistem, matale cand ai de gand sa ti-l faci?

Din nou foo2-10gura de ingrat, ce dracu te tot amesteci in viata mea???? Imi ceri, indirect sau nu, socoteala in ce priveste modul cum imi cheltui eu banii????

Ma rog, n-oi fi eu vecinul ideal, dar stiu sigur ca nu-mi bag botu' in viata celorlalti DELOC. Iar daca ii deranjez in vreun fel, o fac doar ca sa le platesc politze!

Nu prea cred in viata de apoi, in reincarnare, in fantome, dar zau, daca ar exista, tare-as vrea sa fiu un Casper malefic si sa le bantui vietile penibile. Pana o sa-mi devina colegi de Iad. TOTI!

A devenit cea mai mare dorinta a mea sa-mi fac o casa pe imas intre oi sau chiar in Sahara. Sunt absolut convins ca bietele ovine sau camile babuine se vor uita pe fereastra mea absolut dezinteresat. Intrucat inca nu mi-am gasit "nevasta cu care sa-mi fac o casa sau care s-o aiba deja" (vorba maica-mii, care s-a transformat in agentie matrimoniala de vreo doi ani), nu-mi ramane decat sa astept ziua judecatii vecinilor mei, cand voi purta o mantie transparenta si voi pluti tacut prin peretii antiseismici ai blocului in care inca stau. Sau poate gasesc, cat sunt inca in viata, o solutie sa le fac creierele netede terci. Un pic, nu mult.... cat sa fiu eu multumit >:)

Inchei aici, cu o nota de subsol imputzit de bloc: Sa ma ierte cei care impart scara A cu mine si cu care n-am absolut nicio problema.

Fiti buni si fiti nebuni. Sau invers.

OMFG !!!

Era timpul sa astern inca ceva pe blogul meu prafuit, nu?

Azi despre credinta mea. Desi stiu prea bine ca ceea ce voi spune in continuare va provoca reactii care mai de care mai diverse si extreme, imi asum integral raspunderea. De mentionat ca ceea ce urmeaza NU este un pamflet.

1. NU SUNT ATEU, dar nici nu cred in vreun dumnezeu, crestin au ba. Dumnezeul meu n-are nicio legatura cu cel din perceptia majoritatii. Dumnezeul meu e in mine, sunt eu ! Credinta mea, de asemenea, tot acolo se afla. Si mai cred in oamenii din jurul meu. Daca toti ar fi credinciosi ca mine, sunt sigur ca niciodata nu m-as putea insela in ce ii priveste. Oamenii sunt fenomenali, "dupa chipul si asemanarea Lui". Oamenii sunt capabili sa faca lumea "in 6 zile", daca intelegem cu totii ce inseamna de fapt mesajul asta.

2. NU AM DEZVOLTAT SI NU AM INTENTIA SA DEZVOLT propria mea religie. Nici s-o propovaduiesc, se intelege. Imi exprim doar parerea. In deplina cunostinta de cauza, am luat din biblie si din alte surse de informare credibile, exact ceea ce am eu nevoie, ca baza, ca sa functionez, sa evoluez, sa avansez in conditii normale. Astea formeaza religia mea, daca se poate numi asa. E mereu modelabila, pentru ca imbatranesc si eu, logic.

3. NU SUNT SOCIOPAT SI NICI ANARHIST. Accept ideea ca religiile au aparut din nevoia mentinerii ordinii sociale in lumea asta. Nevoia cui? Imediat detaliez.

Cam astea-s ideile de baza, ca sa stie toata lumea in ce conditii dezvolt in continuare teoria mea legata de religii.

Am citit biblia de doua ori pana acum, din cap in coada. La 20 de ani si la 35. Perceptii complet diferite. Concluzii complet diferite. In acesti 15 ani cred ca mi-am depasit un pic conditia de om, la nivel intelectual. Logica mea, dar si informatiile pe care le-am tot inghitit in tot timpul asta, m-au facut sa-mi dau seama ca toate au un sens, ca intre religii si stiinta nu exista de fapt niciun conflict, ca religiile sunt de fapt efecte ale evolutiei stiintifice, pe care, de multe ori, noi muritorii n-o putem percepe nici macar la nivel iluzoriu.

Sa incepem cu inceputul. Urmarind acum cativa ani un mic articol despre niste studii astronomice, am aflat ca prezenta, intre Marte si Jupiter, a cunoscutei centuri de asteroizi, nu e deloc intamplatoare. Mai mult, chiar e explicabila, DACA acceptam anumite circumstante. Unele supozitii si cercetari au descoperit ca, undeva in trecutul foarte indepartat al sistemului solar, a mai existat o planeta. Aceasta planeta era plasata orbital intre Marte si Saturn. In urma ciocnirii (probabil) cu un corp ceresc foarte mare, aceasta planeta s-a dezintegrat, rezultand aparitia unor ramasitze. Doua dintre ele, cele mai mari, s-au stabilizat orbital in jurul soarelui si au devenit planete: Jupiter si Venus. Ambele au fost "aruncate" in directii opuse. Celelalte, mult mai mici, formeaza centura de asteroizi existenta si in ziua de azi intre Jupiter si Marte. O dovada foarte clara in sprijinul acestei teorii nu exista, deoarece studiul la fatza locului al asteroizilor e inca imposibil, ei avand o viteza orbitala mult prea mare. In ce priveste Jupiter, aceasta explozie ar explica si existenta numarului enorm de sateliti pe care ii are. As putea extinde teoria, spunand ca inclusiv Marte e o "bucatica" din planeta disparuta.

Un alt efect al exploziei acelei planete a fost, firesc, deplasarea orbitelor lui Marte, a Pamantului si a lui Mercur, inspre Soare. Crescand temperatura pe fiecare dintre ele, normal ca s-au produs schimbari chiar dezastruoase in unele cazuri. Dpdv cronologic, acest moment coincide cu topirea ghetarilor pe Pamant... si o si explica!

Pe de alta parte, se speculeaza pe ideea ca Venus a fost populata de o alta civilizatie. Pana la momentul exploziei de care am pomenit. Nivelul de civilizatie era nu doar extrem de avansat fatza de cea de pe Pamant (obs: la vremea topirii ghetarilor, omul era inca in faza dezvoltarii lui ca specie, primitiv), ci si mult inaintea celui actual al pamantenilor. Acest lucru le-a favorizat venusienilor posibilitatea de a migra catre cea mai apropiata planeta cu conditii cat de cat acceptabile de viata pentru ei. Si uite-asa au ajuns pe Pamant. (Gurile rele spun ca migratia asta s-a efectuat din doua directii, Venus si Marte, de-aici si "impartirea" populara si cu iz de banal: femei-Venus, barbati-Marte. Dar asta-i un detaliu irelevant in discutia de fatza).

Ce-au gasit venusienii pe pamant? Oameni, desigur. Foarte primitivi, dar superiori dpdv numeric. Din motivul asta, logic, au incercat nu sa convietuiasca cu pamantenii, ci, penibil de logic, sa-i conduca pe acestia, sa-i transforme in sclavi. Si asta au facut, da! (Desi nu sunt informat aproape deloc, stiu ca exista in evolutia omului o perioada "brusca" si un pic suspect de rapida. Interventia venusienilor cu tehnologiile lor ar fi putut fi cauza acestei accelerari. Motivul se subintelege, clar)

Odata transformata specia umana in sclavi, s-a impus si organizarea acesteia, pentru "a nu parea" o puscarie. Fiind mult prea subtili si inteligenti fatza de nivelul nostru de perceptie, venusienii au speculat impactul deosebit pe care l-a avut aterizarea lor asupra oamenilor. Au ales, din randul lor sau chiar al pamantenilor, o seama de ucenici, acestia devenind unlterior preoti. Iar acestia, extrem de bine indrumati si educati, au implementat toate cerintele "sefilor" extraterestrii: au inceput constructia bisericilor, au "propavaduit" primele scrieri sfinte, au .... stiti voi ce-au mai facut :D.

Dupa multi ani, in randul vecinilor nostri planetari au inceput conflicte. Care conflicte i-au determinat sa se separe in tabere: unii au plecat de pe Pamant. ("Dumnezeu" stie unde :)) ) Ceilalti au ramas, deghizati in oameni. Acestia din urma se numesc (tineti-va bine!) evrei.

V-ati intrebat oare vreodata de ce evreii astia au fost goniti din Egipt? Sau poate v-ati intrebat unde-au fost ei inainte de Egipt? La urma urmei istoria antica a Egiptului se cunoaste pe mii de ani, unde-au fost evreii la inceput? De ce nu s-a spus nimic de ei decat DUPA ce-a aparut Moise? (Apropos, din punctul meu de vedere, Moise nu era om, era chiar un venusian). V-ati intrebat de ce evreii sunt singura natie din lumea asta care e dispusa chiar si la incest doar pentru a-si mentine sangele pur? V-ati intrebat de ce in toata istoria planetei noastre, ei au fost si sunt "ai nimanui"?

Revenind la ideea de baza...

Evreii (nu le mai zic de-acum venusieni, nu vad rostul) au condus si conduc lumea. Dintotdeauna asta a fost realitatea. Prin metode care mai de care mai complexe si poate ca perverse pentru perceptia omului. Prin manipulari grosolane, prin conspiratii, prin instaurarea fricii. E cineva care are indoieli ca oamenii sunt mult mai usor de condus daca sunt panicati si indoctrinati? Ce imperativ apare extrem de des in biblie si in alte carti sfinte? TEME-TE !

Mai presupun eu cu mintea mea creatza ca intre evrei si masoni nu e nicio diferenta, dar ce mai conteaza? In mare, cam asta e teoria mea. Pot sa ma intind in detalii si doua zile, dar cred ca daca esti un cititor cu logica de fier, poti sa-ti raspunzi si singur la orice intrebare ai avea. Si daca n-o sa poti, stii unde sa ma gasesti. Am impartasit doar catorva prieteni apropiati teoria asta. Si, doar pentru a surprinde surprinderea extrema, rasul in hohote, indignarea si chiar groaza, am spus-o si altora, care nu ma cunosc. Vreau sa stiti ca inca nu s-a gasit nimeni care sa vina cu un contraargument. In cel mai rau caz, incapabili sa se bata cu teoria mea, s-au limitat la "a arunca cu pietre". Nimeni nu poate sa ma contrazica. Pentru ca, nu-i asa, nimeni nu poate sa fie absolut sigur ca realitatea Pamantului asa cum o stim cu totii, POATE FI o ingrozitoare facatura.

La urma urmei... crede si nu cerceta, nu?

Aaa... era sa uit de Isus. Isus, evreu si el, a aparut "de nevoie", era imperios necesar. In momentul in care oamenii au inceput sa-si dea seama ce se intampla cu ei. Si potopul tot din acelasi motiv a aparut. Si daca analizam un pic situatia prezenta, se cam impune o a doua venire a lui Isus pe pamant. Lucru deja stiut... am fost avertizati de mult de judecata de apoi.

Acelasi rationament functioneaza si in cazul lui Mahomed.

Sa mai completez cu o parere si ma cam apropii de final. N-am de unde sa stiu, la fel cum nimeni nu poate stii, ce curs ar fi avut omenirea in cazul cand n-ar fi venit pe pamant extraterestrii. Dar ceea ce e sigur, ordinea sociala impusa de religii n-a fost intotdeauna chiar rea pentru oameni. Pana in punctul cand i-a indobitocit.

Cu o alta ocazie, voi povesti despre biserici, despre asemanarea dintre ele, indiferent de religii, voi emite cateva explicatii stiintifice pure, care vor elucida pe cei care vor sa se lase luminati, cu privire la, de exemplu:

-de dupa ce iesim din biserica, ne simtim mai "bine", mai linistiti

-de ce se considera ca "alta religie decat a mea" e pagana

-de ce se lasa impresia oamenilor ca sunt proprii lor stapani

-de ce exista "scapari" in sistemul asta bine pus la punct, de ce suntem lasati sa aflam cate putin

-de ce e nevoie si de Diavol

-ce reprezinta Binele si ce este Raul cu adevarat

Dar pana atunci, poate aflu si eu parerile si intrebarile cititorilor mei, oricare ar fi ele

Chiar va rog, risc din nou sa se arunce iar cu pietre in mine si in termopanele mele, dar nu-mi pasa!

S-aveti credinta, asta-i tot ce va doresc. In voi insiva! Amin :D

Se schimba ceva? (!)

DA! Se schimba ceva. Ceva esential. O simt din plin, e momentul schimbarilor. Si daca pe unele planuri se schimba in rau, pe altele n-are sens sa mai zic.

Directii de mers

actiuni

impulsuri

dorinte

vise

planuri

sentimente.

Toate!

Plin de ren muncitoresc, am vrut sa scriu romane in seara asta, insa acum imi dau seama ca nu mai are rost vreo completare.

Ah, doar una: ma bucur de nu se poate!

"Las' c-o sa fie bine, o sa vezi"

M-a uns la suflet asta, stii? Multumesc!

CUM VREAU EU (S01E02)

Deci nu-mi vine sa cred, au trecut aproape doi ani de cand, intr-un moment de revolta interioara si poate un pic exagerata, mi-am expus gandurile intr-un scurt post: CUM VREAU EU (aprilie 2009 pentru curiosii care nu l-au vazut inca). Si dupa ce ca am revenit absolut inspirat si cu chef de scris dupa o pauza atat de lunga, mai constat ca, dupa aproape doi ani, e la fel de valabil ce-am scris atunci. Si mai constat ca timpul trece repede. Nu ma sperie asta, la urma urmei am trait din plin fiecare secunda. Ma rog, nu intotdeauna cum am vrut, dar am trait.

Ma bate gandul ("nu te bate gandul cum te bat io"!! lol, parazitii astia m-au intoxicat cam mult) sa-mi schimb stilul, directia, scopul refularilor mele de blogger amator. Cred ca mi-e mai bine sa renunt la sarcasm. Inca nu stiu sigur, oricum nu-mi pasa ca tocmai din cauza asta as risca sa-mi pierd si infimul public pe care-l am acum. Infim dpdv numeric, evident. Hai dom'le, astea-s detalii!

Sa revenim la cum vreau eu. De fapt vreau sa ma opresc nitzel la ceea ce-am vazut ca vor altii. Ma surprinde in sens negativ o tendinta larg raspandita: vor totul si cat mai repede! Bineinteles, e foarte indicat sa vrei totul, cat mai mult, dar pana mea, chiar e nevoie de atata graba? Mai ales ca de multe ori vrem lucruri foarte importante pentru noi, lucruri calde, pretioase. Si intreb acum oarecum retoric: cine-i atat de retardat incat sa bea un vin vechi si dulce cu sticla, dintr-o suflare? N-ai timp sa-l savurezi, e o prostie, zau !

Din perspectiva mea, poate ca nu cea mai inteleapta (but I really don't give a fuck about this), lucrurile stau un pic diferit. Vreau si eu totul, desigur, insa nu vad de ce sa ma grabesc. Rabdare, nenicule, rabdare.... In ultima perioada, scumpa mea mama imi tot aminteste ca ma apropii cu pasi repezi de andropauza. Evident, imi spune de "40 de ani", dar stim cu totii ce inseamna asta, nu? Si in afara de momentele in care pur si simplu ea spune si eu devin surd, mai reuseste uneori sa ma faca sa ma gandesc la asta. As vrea sa stiu si parerea altora, in special barbati. E ceva nou ce apare? Vreo depresie? Vreun semn de batranete evidenta? Pentru ca m-am chinuit sa vad vreun simptom la mine, insa ori am miopie si la creier, ori chiar nu exista asa ceva! Si in conditiile astea, ma apuca rasul de nu mai pot cand o aud pe mama cu ideile ei prapastioase. Parca-mi spune ca mi se apropie ultimul ceas, asa-i de dramatica.

In contextul asta, simtindu-ma la fel ca acum X ani, e oarecum firesc sa nu se schimbe "CUM vreau eu". Raman acelasi anonim, nu? Cu idei fixe uneori, cu principii la fel de fixe. Ce se mai schimba e legat de CE vreau. Sunt absolut convins ca un om, pana la ultima lui suflare, isi schimba mereu optiunile. Si le modeleaza. E acelasi lucru cu munca unui sculptor. Ani buni de zile, chiar dupa ce si-a terminat opera, tot are de finisat ceva la ea. Eu sunt la partea de finisaje, clar. Mai ramane partea practica. Pentru ca daca ma gandesc la ce s-a intamplat in viata mea in ultimii doi ani, pot gasi urme de bocanci violente ale unor indivizi care au trecut pe-acolo si au vrut neaparat sa simt doar durere, dar vad si umbre calde si extrem de placute. Se pare ca exista si oameni care m-au iubit, nu?

Cat despre mine, despre viata mea, despre planurile mele.... aici e un pic mai trista si delicata situatia. Probabil ca n-am facut tot ce puteam face, insa stiu sigur ca m-am straduit. De evoluat am evoluat, in mod sigur, insa nici pe departe cat as fi vrut. Si poate ca acum se va gasi cineva sa ma apostrofeze: "ce ziceai mai sus tu? cumva ca nu-i indicat sa vrei totul dintr-o data? ce faci acu, o dai cu bata-n balta?"

Hehe.... aparent asa o fi, insa nu stie nimeni clar ce-am vrut. Si sunt totusi doi ani ;)

Ma rog, nu vreau sa ma inec intr-o melancolie cvasidepresiva din cauza asta. In clipa de fatza am din nou planuri bine facute. In plus, aproape tot ce apare in viata mea in mod neprevazut, arata extrem de bine. Simt ca... nu stiu.... ingerii se uita si la mine in sfarsit.

Si am ajuns sa ma rog lor, ca nu cumva sa ma uite...

Cam atat. Ma-ntorc la treburile mele, oricat chef as mai avea.

Poate revin tot azi, simt ca e de bun augur.

Fiti buni si fiti nebuni! Sau invers.

Din ciclul "faze penibile in plina canicula": Mi-am furat bicicleta !!!

Mai are rost sa dezvolt titlul? Ha ha!

M-am dus cu bicla la magazin, sa-mi iau niste de-ale gurii pentru uichend. Ca de obicei, am legat-o de un stalp, de fiecare data executand ritualul precum un cowboy care-si priponeste martzoaga inainte de a intra in saloon.

Toate bune. Fac cumparaturile, ies cu traista, dau s-o descui. Stupoare: s-a stricat incuietoarea! De fapt in situatia de fata de poate numi descuietoare. In jurul meu, niste copii, biciclisti si ei, se tot certau: cine ramane sa le pazeasca pana intra restul in magazin. "Uite, vezi? Domnul si-a lasat bicicleta afara fara probleme", zicea donshoara care picase din pacate pe post de paznic. M-am uitat la ea si i-am zis zambind: "Da, dar a mea e legata, asa de bine, ca n-o mai pot descuia acum".

Saraca fata n-a prea inteles problema mea, insa a ramas botoasa de paza la biciclete.

In cele ce urmeaza, va voi explica in cativa pasi, cum se fura bicicleta personala.

1. Am solicitat un cleste chiar de la magazin, ca aveau asa ceva. (btw, casa mea e la 150 de metri de magazinul cu pricina, dar mi-era prea lene)

2. Clestele se tine ferm, cu dreapta. Sfat pentru stangaci: use a mirror!

3. Din cand in cand ma uitam la ceas, cu gandul sa termin repede treaba si sa nu ma prinda cineva. Da-ti seama, nu era mare minune sa ma ia careva la intrebari de ce fur biciclete ziua in amiaza mare :D

4. 10 minute si gata treaba !

5. Multumesc pentru cleste

Cum nu vii tu Tepes doamne....

Vedeti? NIMENI nu si-a pus problema ca era bicicleta mea! This is Romania!

Bye bye !

Culori

Seara de vineri. Radiohead. Creep.

De ieri mi-a ramas in winamp.

Ce culoare ai? A mea e orange acum.

Dar in general sunt albastru. Dar tu? Cum te prezinti?

Fara multe cuvinte azi. Cel putin din partea mea.

Azi vreau culori, vreau sa fiu culori. Si sunt.

~ I have always wanted my colours to sing ~

Paul Delvaux

Q.E.D. ;)

Eu si marul (Has she the courage equal to desire?)

Muncesc. Mi-am luat o pauza scurta. Sunt imbacsit de-atata treaba, miros a work. (lauda-m-as, dar n-am cui).

Imi dau seama ca noi n-am ajuns la ecuator, ci ecuatorul a ajuns la noi. Dupa cum e vremea afara, s-ar zice ca ne suprapunem peste paralela zero.

Am un mar cu mine, pana termin de scris aici, n-o sa mai existe, saracu'. Deh, soarta. Daca eram eu un fruct, pateam la fel. Cineva ma papa si eventual ma compatimea pe un blog.

Mi-a venit azi o idee extrema. Sunt genial, atunci cand sunt atat de insiprat ca acum. Cine sau ce ma inspira, e secretul meu. Insa sunt genial, fara indoiala :D. Si o sa-mi pun ideile in practica, doar sa termin treaba pe azi.

Sub geamul meu, niste vecini fara ocupatie imi rup zarzarul. E perfect daca e moca, nu? Probabil urmeaza etapa in care vor umple casa scarii de samburi si miros de gem.

E joi. E inviSibila. Ziua asta. N-o vad. Simt ca e vineri si parca sunt presat de timp. Ochii care nu se vad, se uita. Asta e gogonata de-a binelea. O fi adevarata doar in anumite cazuri, dar in al meu nu e. Pot uita de marul asta, la cateva minutzele dupa ce-l termin, asta da. Dar el nu ma inspira, ci doar ma hraneste. Pe cand ochii, zambetul, mirosul tau...

Am de gand sa... Dar nu mai zic. Mi-e dor si mor, mi-e dor de mor. Mananc un mar si apoi mor.

Of of, iar bat campii. E de preferat totusi, nu vreau sa-mi expun acum si aici toate gandurile si emotiile. Cine are urechi de auzit, sa auda. Sa ma intrebe si sa ma asculte, nu doar sa ma auda. Daca vrea, evident. Scriam candva, tot aici, ca imi place sa savurez ansamblul unui om, fara sa ma bag prea mult in detalii. Cred ca in clipa asta, soarta mi-e pecetluita. Am vazut sclipirea, am ramas cu ea. Nu pot, nu-mi permit sa o am tot timpul. Nu-mi permite ea. Dar o singura data, o data macar... O mai vreau, sa ramana fixata in mine precum o obsesie calda de rasarit pe plaja.

O vreau inca o data si o voi avea !

Gata marul, a fost martor efemer la tot ce-am spus aici. A murit marul, doar dorul meu nu. Si nici eu inca. Ma hranesc cu stralucirea. Pana unul dintre noi va disparea pentru totdeauna.

This ain't a love song, this is goodbye

Masca lui ZeRRo

In incercarea de a-mi ucide timpul asteptand un amarat de tramvai, mi-a venit ideea. Tre' sa scriu un pic despre eroii zilelor noastre. In conditiile in care Spiderman e invechit, iar la Hellboy fiu-miu nu s-a simtit deloc impresionat, e destul de limpede ca pentru noi, cei mai mari, e nevoie de un nou erou. Super-erou, fireste. Si probabil ca multi nu ne dam seama, insa el deja exista. Se numeste ZeRRo.

Asadar... cine e acest ZeRRo? Poate ca unii dintre voi l-au identificat cu mult inaintea mea. Insa eu, idiotul, m-am prins abia acum. Nu ne inclinam privirile spre cei buni de langa noi, spre cei mai buni decat noi, decat la nivel apreciativ si efemer. Ii admiram si ne limitam doar la asta, pentru ca, oarecum firesc, nu ne convine sa ne simtim mititei si infimi. Eu unul, mai laudaros din fire, sustin ca am oaresce idoli si in randul acestora. Revenind la ZeRRo. El e un erou negativ. Si, ca orice erou negativ, isi face publicitate infinit mai eficienta decat orice seaman de-al lui de semn contrar.

Cum arata ZeRRo? Are o figura comuna, dar de cele mai multe ori e mascat. ZeRRo fara masca e doar un banal papagal colorat in nuante placute doar propriei priviri , pe care chiar il putem identifica rapid si de care ne putem feri fara probleme.

Unde il putem gasi pe ZeRRo? Evident, ca orice rau, pretutindeni. Iese in evidenta ca un sobolan atras de mirosul unei irezistibile bucati de cascaval. (Si cand cascavalul cu pricina nu exista, el tot isi gaseste motiv sa ne tulbure zilele noastre fade.)

Am tot zis ca ZeRRo e negativ, adica rau. Vreau sa ma fac bine inteles, ma refer la un rau absolut, nu vreau sa las nicio urma de interpretare. De aceea am si zis ca e un super-erou, pentru ca ceilalti sunt muritori de rand (si un pic de cenusa in cap nu ne strica, sa ne includem si pe noi, toti facem un mic rau din cand in cand altora).

Cand ne afecteaza ZeRRo? Si cum? Intr-un singur caz: cand il lasam s-o faca. Eu de pilda, in ultima perioada, i-am permis. Constient, asta e cel mai grav. Pornind de la premisa ca, in lipsa lui, mi-ar fi mai rau. ERONAT! Absolut eronat. Pentru ca dl/d-ra/d-na ZeRRo nu stie cand sa se opreasca din facut rau. Mai mult decat atat, din nou constient, mi-am deschis inima, i-am oferit tot ce am putut oferi, crezand ca de fapt nu e ceea ce pare a fi. Potentialul oamenilor e relativ, dar uneori ne dam rotunzi si ne spunem: "are resurse, poate mai mult, merita sa-l sprijin". Am facut si sacrificii, ce-i drept nu foarte mari, insa am facut. Si, intr-un final, ZeRRo mi-a raspuns exact asa cum stie el s-o faca mai bine: m-a ars.

Ce poti spune tu, cel care citesti toate astea? Daca te gandesti ca vreodata ai fost in situatia mea, intelegi din prima. Si nu mai e nimic de zis. Daca n-ai fost, atunci e posibil sa ranjesti subtil cu gandul ca eu am primit ceea ce meritam. "Foarte bine, lasa ca fraierul asa invata."

In toate cazurile, eu nu pot zice decat: pacat. Nu-mi pare rau pentru mine, pentru ca eu, de cate ori traiesc asemenea experiente, invat ceva, raman cu ceva, evoluez. Nu-mi pare rau nici pentru ca de foarte multe ori supraevaluez oamenii, dintr-o speranta incredibila care vine de nush unde, cum ca de fapt orice lucru rau are in nucleul lui si ceva bun. De asemenea, nu-mi pare rau nici pentru potentialele lui victime. Fiecare dintre noi poate fie sa-l idolatrizeze, fie sa-l demaste. Imi pare rau doar pentru ZeRRo. Si stii de ce? Pentru ca sub masca lui bine pliata pe nas, ochi, gura, gat, urechi, ramane un mare ZERO. Si stim prea bine cu totii: cantitatea de inteligenta de pe glob e constanta, creste numai populatia. Ne invadeaza ZeRRo, o sa murim cu totii, fara ca eu macar sa devin un mini-erou care a incercat sa-i salveze pe restul.

Atat. Bye bye!

Arde! Uite cum arde! Dam semnale cu fum sa ne vezi de departe

Buhuhuuu... prietenilor si nu numai

In clipa asta nu-mi pasa daca-mi citesc blogul asta prapadit chiar si dusmanii dusmanilor mei, prietenii falsi, toti ipocritii de pe lumea asta si alte specii fata de care animalele din zoo atlas sunt niste specii superioare.

De fapt, chiar m-as bucura sa crape de invidie unii. Aceia care, dintr-un motiv sau altul, isi gasesc de lucru uneori sa ma judece pe mine, doar din cauza ca nu mai rezista in propria lor piele. (Vezi Povestea porcului pentru detalii)

Ma rog, sa-i lasam pe ei in pace. Acum arde, uite cum arde!!!

Arde, ard, da. Ard in toti porii mei. Ard din toate punctele de vedere. Si de disperare, si de suferinta, si de durere, dar si de bucurie, de fericire, de exaltare.

Sunt in momentul asta probabil cel mai complex amestec de stari umane. Cel putin raportat la mine insumi, in toate etapele vietii mele mirobolante (ah, this word again, i love it :)) ) de pana acum.

Dintre cei ce vor citi ce scriu aici, prea putini vor intelege realitatea mea. Unii partial, altii putin spre deloc, altii vor intelege complet diferit. But who cares???? Si-a pus cineva oare problema ca tot ce scriu aici e doar pentru mine? Posibil, cei care ma cunosc cat de cat. Pentru toti ceilalti... I really don't care.

Ca de obicei, cand sunt intr-o stare ca asta de acum (atentie, n-am baut decat apa! - cei doi litri necesari zilnic, precum imi amintea aseara un ingeras), spun multe si de fapt nu mare lucru. Dar n-am nici cea mai mica intentie sa-mi schimb directia, ma simt foarte bine asa.

Dam semnale cu fum sa ne vezi de departe! Trag s-ajung unde tu n-ajungi. Si chiar trag, sa stii, chiar trag. Pentru ca, daca pana nu de mult, trageam doar ca sa nu imping, acum trag si pentru ca am motiv. Am DECE-ul ala atat de necesar uneori. Il am, il simt atat de profund incat ma doare. Rad si plang aproape ca-n Nicu Labis. De mancat am mancat, dar culmea... nu-mi prea arde :))

Vara asta bat 37. In cuie. Si, la fel ca in cei mai multi dintre anii anteriori, nu simt ca mai adaug ceva. Sunt tanar, doamna.. tanar !! Si inca ce tanar, ca sa vezi.

Prefer sa trec un pic la programul de seara, momentul erotic cu Mos Ene, in care stimabilul face ce face si se plaseaza intotdeauna deasupra mea. Pervers batran !

Asa incat, poate mai apar pe-aici anul asta, sa va gasesc pe toti sanatosi, tineri, voinici si veseli. Dar in special PE MINE !!!! :D

"Dati-mi bratari si imbracati-ma in dungi" LOL, asta nu e pentru mine, complet pe dos decat ma simt :D

HINT: nu va chinuiti sa faceti pe desteptii cu mine (multi dintre voi), nici macar eu nu-mi inteleg uneori filosofia. good luck!