joi, 6 februarie 2025
O MIE NOUA SUTE OPTZECI SI PATRU
Cand am citit prima oara cartea, eram suficient
de imatur incat sa fiu convins ca umanitatea nu va evolua niciodata la nivelul
de distopie foarte amanuntit imaginat de Orwell. Eram insa si suficient de
constient ca daca, prin absurd, ar exista asemenea tendinte, nu vom avea noi, ca
societate, viteza de reactie. Si mi se facea pielea de gaina, stiind ca noi,
prinsi in treburile zilnice, vom ignora cu buna stiinta orice se intampla in
lumea celor care ne guverneaza. A doua oara cand am citit-o, eram intr-o etapa
de evolutie personala accelerata. Si gandul revelator a fost si mai naiv decat
cel precedent: "Hai ca nu poate fi atat de rau, sunt sigur ca cei care vad
semnele nu sunt putini si ca sunt oameni care se vor opune. Ca vor reusi sa
genereze un fel de contraofensiva". In 2023 am savurat cu toata puterea mea o
punere in scena a cartii, la Teatrul National iesean. O capodopera! Nu m-am
gandit ca ar putea fi adaptata asa de bine povestea la zilele noastre. Dupa cum
multi stiu, filmul a fost slabut, dar eu unul am ramas impresionat de piesa de
teatru. Ocazie cu care am recitit cartea. Ghici ce? De data asta, cand am
deschis ochii si m-am uitat in jur, am simtit o unda de soc: "Pe bune? Deja
traiesc in lumea lui Orwell!". Si am deschis gura, catre cei apropiati mie,
incercand sa aflu daca perceptia lor e similara cu a mea. Sau poate sa ii ajut
sa vada ce vad eu. Din pacate, in afara de un singur om care deja era mult mai
convins decat mine, am primit doar "ai dreptate, dar ce pot face eu? sunt prea
mic si am prea multe probleme". Nu mai mentionez situatiile in care auzeam "ai
luat-o rau, chiar crezi asemenea conspiratii?" 2024 a ajuns sa fie anul in care
bulgarele ce incepuse sa se rostogoleasca cu mult timp in urma si care, odata cu
covidul, incepuse sa capete dimensiuni amenintatoare, s-a transformat intr-o
avalansa mult prea mare comparativ cu orice ipoteza pe care mi-o imaginasem in
trecut. M-a luat prin surprindere. S-o luam sistematic: Un descreierat extremist
candideaza in State. Si castiga! O isterica cu botnita face circ cu suficient
public incat sa ajunga in Parlamentul European. Si acolo continua circul. Un
psihopat ameninta lumea cu apocalipsa de 3 ani, iar lumea nu actioneaza (a
actiona precaut e de fapt o cacealma). Chiar nu vede nimeni repetarea istoriei
cu ascensiunea unui alt psihopat incepand de prin '35-36?. Astea sunt doar 3
repere, globale sau nationale. Pentru ca n-am atata coerenta, timp si energie sa
redau aici toate semnele ca habar n-am daca suntem in razboi cu Estasia, Eurasia
sau Oceania. Insa nu renunt pana nu arat cu degetul cine sunt cei care au cauzat
dezastrul: -Un parinte care se teme sa intervina atunci cand propriul lor copil
este abuzat de catre un profesor imoral si total neprofesionist. -Un pacient
care accepta "strans cu usa" faptul ca doctorul ii cere 1000 de euro spaga cu
subiect si predicat, tocmai intr-o perioada cand incepusera investigatii pentru
eliminarea unor asemenea corupti din sanatate. -Un alt profesor, integru si
talentat, dar cu minima incredere in el insusi, care nu stie sau nu vrea sa-si
impuna respectul in fata unor colegi incompetenti, dar si in fata unor parinti
aroganti -Un tata care isi plange copilul mort in accident, pentru ca sistemul
juridic e atat de corupt si incompetent, incat ucigasul scapa cu 10 ani de
puscarie -Un cetatean care, fara sa aiba o viata prea plina de griji, considera
ca e mai sanatos pentru el sa nu se informeze, ci doar sa se plimbe prin lume
-Un cetatean cu drept de vot care simte doar lehamite si sta acasa in zi de
alegeri -Un alt cetatean a carui evolutie s-a oprit pe tiktok si care, in
consecinta, devine extremist -Dar si cetateanul care putea sa previna stoparea
evolutiei precedentului mentionat -Cetateanul presedinte, care cu o nonsalanta
incredibila, se tine cu dintii de un scaun, ignorand vocile celor multi,
profitand ca acestia nu au pus inca mana pe topoare -Limbricul Ciolacu, pasager
si prieten cu infractori dovediti, care considera ca daca a platit biletul, nu e
complice cu acestia Hai, cat sa mai continui? De la mic la mare, de la primul
pana la ultimul, noi toti, romani, europeni, pamanteni, am contribuit la
constructia, evolutia si atingerea perfectiunii Fratelui cel mare si a politiei
gandirii. Si cati dintre voi acum simt ca se poarta numele Winston Smith? E
ultimul ceas in care, din nou cu maxima naivitate, cred ca putem pune mana pe
topoare! Sunt asa de multi de eliminat, incat e fix ca in versurile unei melodii
de la U2: "If you need someone to blame, throw a rock in the air and hit someone
guilty"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu