joi, 6 februarie 2025

O MIE NOUA SUTE OPTZECI SI PATRU

Cand am citit prima oara cartea, eram suficient de imatur incat sa fiu convins ca umanitatea nu va evolua niciodata la nivelul de distopie foarte amanuntit imaginat de Orwell. Eram insa si suficient de constient ca daca, prin absurd, ar exista asemenea tendinte, nu vom avea noi, ca societate, viteza de reactie. Si mi se facea pielea de gaina, stiind ca noi, prinsi in treburile zilnice, vom ignora cu buna stiinta orice se intampla in lumea celor care ne guverneaza. A doua oara cand am citit-o, eram intr-o etapa de evolutie personala accelerata. Si gandul revelator a fost si mai naiv decat cel precedent: "Hai ca nu poate fi atat de rau, sunt sigur ca cei care vad semnele nu sunt putini si ca sunt oameni care se vor opune. Ca vor reusi sa genereze un fel de contraofensiva". In 2023 am savurat cu toata puterea mea o punere in scena a cartii, la Teatrul National iesean. O capodopera! Nu m-am gandit ca ar putea fi adaptata asa de bine povestea la zilele noastre. Dupa cum multi stiu, filmul a fost slabut, dar eu unul am ramas impresionat de piesa de teatru. Ocazie cu care am recitit cartea. Ghici ce? De data asta, cand am deschis ochii si m-am uitat in jur, am simtit o unda de soc: "Pe bune? Deja traiesc in lumea lui Orwell!". Si am deschis gura, catre cei apropiati mie, incercand sa aflu daca perceptia lor e similara cu a mea. Sau poate sa ii ajut sa vada ce vad eu. Din pacate, in afara de un singur om care deja era mult mai convins decat mine, am primit doar "ai dreptate, dar ce pot face eu? sunt prea mic si am prea multe probleme". Nu mai mentionez situatiile in care auzeam "ai luat-o rau, chiar crezi asemenea conspiratii?" 2024 a ajuns sa fie anul in care bulgarele ce incepuse sa se rostogoleasca cu mult timp in urma si care, odata cu covidul, incepuse sa capete dimensiuni amenintatoare, s-a transformat intr-o avalansa mult prea mare comparativ cu orice ipoteza pe care mi-o imaginasem in trecut. M-a luat prin surprindere. S-o luam sistematic: Un descreierat extremist candideaza in State. Si castiga! O isterica cu botnita face circ cu suficient public incat sa ajunga in Parlamentul European. Si acolo continua circul. Un psihopat ameninta lumea cu apocalipsa de 3 ani, iar lumea nu actioneaza (a actiona precaut e de fapt o cacealma). Chiar nu vede nimeni repetarea istoriei cu ascensiunea unui alt psihopat incepand de prin '35-36?. Astea sunt doar 3 repere, globale sau nationale. Pentru ca n-am atata coerenta, timp si energie sa redau aici toate semnele ca habar n-am daca suntem in razboi cu Estasia, Eurasia sau Oceania. Insa nu renunt pana nu arat cu degetul cine sunt cei care au cauzat dezastrul: -Un parinte care se teme sa intervina atunci cand propriul lor copil este abuzat de catre un profesor imoral si total neprofesionist. -Un pacient care accepta "strans cu usa" faptul ca doctorul ii cere 1000 de euro spaga cu subiect si predicat, tocmai intr-o perioada cand incepusera investigatii pentru eliminarea unor asemenea corupti din sanatate. -Un alt profesor, integru si talentat, dar cu minima incredere in el insusi, care nu stie sau nu vrea sa-si impuna respectul in fata unor colegi incompetenti, dar si in fata unor parinti aroganti -Un tata care isi plange copilul mort in accident, pentru ca sistemul juridic e atat de corupt si incompetent, incat ucigasul scapa cu 10 ani de puscarie -Un cetatean care, fara sa aiba o viata prea plina de griji, considera ca e mai sanatos pentru el sa nu se informeze, ci doar sa se plimbe prin lume -Un cetatean cu drept de vot care simte doar lehamite si sta acasa in zi de alegeri -Un alt cetatean a carui evolutie s-a oprit pe tiktok si care, in consecinta, devine extremist -Dar si cetateanul care putea sa previna stoparea evolutiei precedentului mentionat -Cetateanul presedinte, care cu o nonsalanta incredibila, se tine cu dintii de un scaun, ignorand vocile celor multi, profitand ca acestia nu au pus inca mana pe topoare -Limbricul Ciolacu, pasager si prieten cu infractori dovediti, care considera ca daca a platit biletul, nu e complice cu acestia Hai, cat sa mai continui? De la mic la mare, de la primul pana la ultimul, noi toti, romani, europeni, pamanteni, am contribuit la constructia, evolutia si atingerea perfectiunii Fratelui cel mare si a politiei gandirii. Si cati dintre voi acum simt ca se poarta numele Winston Smith? E ultimul ceas in care, din nou cu maxima naivitate, cred ca putem pune mana pe topoare! Sunt asa de multi de eliminat, incat e fix ca in versurile unei melodii de la U2: "If you need someone to blame, throw a rock in the air and hit someone guilty"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu