duminică, 18 februarie 2018

Chapter one. Episode 17.02.2018

Abia acum se incheie capitolul 1. Visele mi se naruiesc. SHE nu mai vrea. Ea vrea doar sa dispara complet din viata mea. Sau cel putin asta mi-a dat de inteles azi. Incerc sa ma tin tare. Atat.

vineri, 26 ianuarie 2018

Chapter one. Episode 26.01.2018

Hi. Patru filme, patru personaje:
Love Actually - Billy Mack
The Truman Show - Truman Burbank
Pay It Forward - Mr. Eugene Simonet
As Good As It Gets - Melvin Udall
In toate ma regasesc cate putin. In unul dintre ele chiar cu numele.
Ce urmeaza oare? Anger Management - Dave Buznik?
Asa vine ordinea, cred.

Si inca ceva: Azi am castigat la lozuri. Scratchuri mai exact. Investit 10, castigat 21. Ce zici de asta?
PS: cred ca e cazul sa inchei capitolul 1. A fost un soi de introducere.
Seara faina, am treaba. Tre' sa caut adresa restaurantului unde lucreaza SHE. Maine o iau de la munca.

joi, 11 ianuarie 2018

Chapter one. Episode 09.01.2018 & 10.01.2018

Hi. 9 ianuarie
Florin, Geta, Claudiu si Jasmine. O familie in toata regula, i-am vizitat din nou duminica. Frumos, ma mai duc.
Ieri in schimb, lovitura de gratie: m-a chemat s-o vad. La ea acasa, EA, SHE!
Bineinteles ca m-am dus, doar muream de dorul ei.
Ne-am intersectat frumos zic eu, dupa mai bine de un an de cand nu ne-am vazut. Si gata, atat cu subiectul asta, restul e doar secret.
Azi o noua zi, 10. Cu felicitari, la munca normal, acasa normal, i-a venit fratiorul in Anglia. She are o dictie minunata, absolut fabuloasa! Cand imi pronunta numele, ma excit!
Sunt linistit si n-am prea multe de spus. Decat ca peste fix 3 zile imi face feciorul 18 ani. La ora 8 dimineata. Si abia astept sa il felicit si sa beau pentru el. He's my boy!!! Azi i-a ajuns calculatorul acasa in Romania. Si chitara. Presupun ca la ora asta zdrangane. Sa-i traiasca.
That's my writing for tonight, I have more than enough for two days. Hopefully, I will not disapoint anyone for using too much of my native language in this book. If so, so what? Ha ha! Make love, not war. See ya!

duminică, 7 ianuarie 2018

Chapter one. Episode 06.01.2018

Very short: my name is Eugen, I am 44 yrs old. Almost bald since I was 20. But whatever. I can't decide if I will write my book in English or Romanian, but for the moment I will try to mix some of these two languages, just for fun. Until a third one will be very well known. Turkish maybe, who knows? I know who knows: SHE knows. Because SHE knows everything.

Well, I am happy now. Very happy. Doar gandindu-ma la rezumatul zilei de azi, ma simt absolut fericit si implinit. Dar stai, e vremea pastilei de seara. Revin.

Respiredone se numeste. Cica e miraculoasa. Eu incerc sa simt miracolul acestei miraculoase pilule.

It's all about magic in this country, that's why it is so great. Time is stopped here. GMT. Adica zero. Guess what? I have discovered the magic of the stopped time!
Guess what? I have discovered that stopping time is something absolutely achievable. Ha ha, ciuda tie daca nu ma crezi!
Guess what? I have discovered a new word: PRESENT. Magic word.
Guess what? I have just ended one of the most beautiful winter holidays I ever had!
Guess what? Aveam misiunea de a-i aduce acasa pana de Craciun in 2017 pe toti cei dragi mie. Si mi-am indeplinit-o cu succes. Toti au fost in sufletul meu, adica acasa. Unde e cald si bine. Va multumesc tuturor pentru sustinere!

End of this episode. I am tired, I will be back shortly.

PS: imi arata ora publicarii ca fiind ora Romaniei. De fapt scriu din Londra, deci cu doua ore in urma. Tre' sa fiu mai atent in viitor la detaliul asta, mi-as putea zapaci cititorii din start si nu e in regula.

Fara titlu

Sau cu. Sau nu conteaza. Azi incep o carte. Am o mie de titluri in cap, toate valabile, dar si complet lipsite de continut. Sau necuprinzatoare, ca sa fiu mai clar. Asa ca... fara titlu. Asa se cheama cartea mea. Sfarsit. Sfarsitul prefatei adica. Pentru ca de fapt... it's the new beginning of a new me. Me, myself and Eugen aka Achmed. 
Iubiti-va fratilor, iubiti-va pana va vine rau, de atata nebunie dragalasa. Fiti buni si fiti nebuni, Sau invers.

sâmbătă, 20 august 2016

Marfa! (dă Dăbuleni)

De lene sa-mi setez tastatura in romana. De-aia n-am diacritice.
Ca de fapt eu am revenit aici pentru ca am o noua revolta interioara.
Doua sau trei subiecte am urmarit in scurtele mele incursiuni virtuale in ultimele saptamani. Unul e povestea cu baba agresata de politie. M-a intrebat un confrate londonez de origine romana cum pot fi atat de insensibil la problemele varstei a treia. Ca vezi doamne o sa ajung si eu intr-o zi acolo. Da, tot ce se poate, s-ar putea sa am ghinion si sa prind 80. Sau 68. Si i-am raspuns: nu-ti fa griji, m-am asigurat ca va fi cineva care sa ma desconsidere daca o iau pe aratura. Ma refeream la fiu-miu, evident. Ca deh, pamantul e rotund si toti tre' sa trecem prin anumite etape. Firesc.
Acu' sa nu crezi tu cititorule ca-s chiar complet lipsit de compasiune in ce priveste batranii. Eu nu judec episodul ala prin prisma babei, dar nici prin prisma militistilor bucuresteni. Urmarind comentariile plebei in toate postarile de pe net, am observat cu usurinta ca se pierde din vedere un aspect pe care eu il consider important: faptul ca la evenimentul cu pricina s-au afisat o seama de gura casca, cam multi. Iar politia n-a facut nimic in privinta lor! Admiram promptitudinea politiei americane, da? Dar de ce kkt ne e lene sa punem o banda din aia galbena gen "police line, do not cross"? Sau sa le zica cascatilor alora politaii: Va rugam sa evacuati zona, nu e nimic de vazut aici. Wtf?? Suntem chiar atat de slabi? O fi legea tampita, o fi sistemul corupt, dar pana la urma politia e institutia care supravegheaza ordinea si disciplina in societate. Buna sau rea, a noastra n-are strop de autoritate!
Alta acum, tot cu militieni.
Am vazut-o aseara la tv. Un politist local din nush ce oras a fost dat in gat de un trecator. Il vazuse tamponand cu masina personala o alta, parcata regulamentar. L-a turnat, aia de la circulatie au venit si l-au saltat sa-l caute de alcool in sange. Si urmeaza declaratia unuia care probabil era purtatorul lor de cuvant: "[...] agentul a condus autoturismul proprietate personala, aflandu-se, IN MOD REGRETABIL (!?!?!?) sub influenta bauturilor alcoolice." WTF again!!!! Adica vezi dom'le, ala cu cascheta REGRETA ca tovarasul lui de munca s-a suit matol la volan. As vrea sa aud spunand ei asta despre orice alt sofer prins beat la volan! (NOT!).
Sa va iau regretele in p... coarne, imbecili imbacsiti cu mentalitate de oi turbate, care este.
Trei: copilul sirian, ala cu ambulanta. Vreau sa vad macar o critica la adresa celor care s-au ocupat de facut fotografii, ala adresa individului care in mare fuga (vezi doamne sa nu se piarda momentul ala inedit), pune copilul pe scaun in ambulanta (ce creier diabolic face ORICE ALTCEVA in secunda aia, in loc sa-l predea paramedicilor????). Vreau sa vad macar o observatie la fel de dura la adresa lor (ca-s lipsiti de empatie, ca nu au inima etc), asa cum vad remarcile la adresa celor care nu bocesc la vederea filmuletului cu pricina. N-o s-o vad, pentru ca nu se poate. Daca zic ca ganditi ingust, sunt prea gentil. 
De fapt asta ar fi concluzia celor relatate aici. A ajuns o mana de oameni sa invarta pe degete toata plebea, folosindu-se nu doar de mass media, ci si de "zdrobitoarea" revolta a majoritatii impotriva oricarei viziuni ALTFEL asupra lucrurilor. Si tu, zdrobitoare majoritate de oi, ai macar bunavointa de a te gandi ca esti manipulat in fiecare secunda? N-o ai, esti prea retardata!
Sa nu mai vezi padurea din cauza copacilor. Asta e deviza secolului 21.
V-as zice sa fiti buni si nebuni, dar mi-e ca ati ramas prea putini care sa priceapa ideea.

duminică, 14 septembrie 2014

Just do it, motherfucker!

Incantat de o seara in care pur si simplu nu mi-a iesit niciun plan (nu c-as fi avut vreunul viguros), mi-am amintit ca anul asta n-am scris nimic aici. Si probabil ca pana in 2015 nici nu o voi mai face. Instant am decis sa ma redenumesc: "cel bun". Si-ti voi explica, mult stimate cititor, de ce. Rabdare sa ai.
Nu-mi sta in fire sa atac probleme politice, dar devine o obisnuinta sa ma revolt maxim pe societatea romaneasca. Eram virgin la revolutie, creier in cap nu prea aveam, insa categoric de-atunci si pana acum mi-am marit consistent potentialul cerebral. Spre deosebire de imensa majoritate de cretini romani, care, in toti anii trecuti din optzeshnoua si pana acum, n-au facut altceva decat sa tinda spre zero cu judecata. Sa fim seriosi, n-ai nevoie de cine stie ce gargauni in capatzana sa-ti dai seama ca painea pe care dai doi lei de 5 ani incoace e din ce in ce mai mica sau ca iesi dimineata si te intorci seara acasa pentru 2-3 dinari denumiti academiceste RON. Si e clar (prostule care este), cretini au fost, cretini sunt inca.
Trecand la concret, in ultima vreme mi-am intoxicat auzul si vazul cu ticalosiile politice de la noi. Vorbim despre cea mai joasa speta de guvernanti existenta in Europa vreodata, care urineaza impotriva curentului, facand vizite de pupincurism in China si laudand ascensiunea partidului tatuc. Vorbim despre o sleahta inca mare de impertinenti nescoliti dpdv politic nici macar in Groenlanda, care INCA reusesc sa hipnotizeze masa mare de flamanzi cretini. Matematic vorbind, mersul lucrurilor e firesc: cu cat creste numarul idiotilor, cu atat e nevoie de mai putini manipulatori sa-i faca la psihic si sa-i puna sa voteze cu stanga.
Ma rog, as putea sa fiu impuscat sau in cel mai bun caz condamnat pentru ceea ce urmeaza sa spun, dar de fapt e neinteresant cati si ce culoare au aia de se duc sa stampileze. Pentru ca in 2014 alesul poporului va fi decis de unul dintre cei doi poli economici ai lumii, vecini cu noi (China nu se pune, inca): UE+America sau Putin+Duma de stat+KGB.
Prefacandu-ma ca toate astea-s doar povesti si reintorcandu-ma la concetatenii mei, mai zic una si ma duc: vreau sa plec de-aici si sa ma dezic de starea mea de carpato-danubian-pontic. Vreau sa ma uit spre societatea romaneasca actuala la fel cum ma uit la reclama la Aspacardin. Mai vreau sa cred ca nu-mi voi pierde niciodata speranta ca natzia asta se va lumina. Si pentru ca am ajuns sa vreau toate astea, am devenit "cel bun". Si voi pleca!
Nota informativa de subsol de interogatorii la DNA: Laura Codruta Kovesi, vrei sa fii sotia mea? Iti jur ca plecam din tara asta de cacao si-ti voi fi fidel pana la moarte! Sa nu zica lumea doar despre tine "asta da curaj!"
Inchei prin a ilustra in scurtul montaj video vazut pe youtube azi, starea natiunii mele iubite.
Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin, God save the queen!



joi, 12 septembrie 2013

Dragoste de buzunar

Mai tineti minte dictionarele mini, de buzunar? Ei bine, am aflat de curand ca exista oameni care isi poarta aspirariile unei iubiri la fel ca pe minidictionarele, adica la purtator, in poseta, in borseta, in portjartier, in torpedou etc.
Oare cum ar fi sa fac si eu asa?
Prima intalnire. Scot dictionarul si repet pana invat pe de rost. Orice scapare imi poate fi fatala. Dar daca stiu textul pe dinafara, atunci nu conteaza ce spune celalalt, eu ii arat minicartulia. Declaratie de dragoste (rasfloind de zor): "Esti frumoasa ca o stele, tu mi-ai rupt inima-n doi. Toate sufletele mele bate pentru tu si noi."
Asa scrie, asa facem, PUNCT.
"Ai zis ca ma iubesti, stai sa scot cartea sa vad ce scrie... "
Hai fugi cu cercu', zau.
Personal, pot declara, dupa propria-mi lege, ca mi-e greata de asa ceva. PUNCT.
Ingretosa-m-as, dar n-am motiv real, life goes on.

marți, 9 iulie 2013

Fara optiuni

Gresesc undeva amarnic si nu-mi dau seama deloc unde anume! Partea proasta e ca, de la o zi la alta, accentuez, in mod constient, aceasta greseala. O dau in paranoia, simt ca ma ating blestemele cuiva. Nu m-ar incalzi cu nimic sa aflu daca si cine m-a blestemat. Dar e clar, nu se mai termina.
M-ar ajuta probabil o parere. Dar de la cineva care m-ar cunoaste in profunzime, dar din exterior. Si acel cineva, care in mod clar nu exista, mi-ar putea spune unde gresesc. De ce fac numai alegeri idioate. Pentru ca nu sunt ghinionist, pur si simplu persistand in greseala, fiind pesimist si negativist, atrag doar raul, negativul.
Atat. Si-un pahar de vin.

vineri, 21 iunie 2013

Some people just need a high-five. In the face. With a chair. Made of steel. Twice!

Cu ceva vreme in urma mi-am propus sa nu mai scriu aici rautati. Din motivul ca nah, m-as putea abtine de la a "vomita" pe blogul meu amarat toate kkturile pe care mi le fac mie oamenii. Si tot cu ceva vreme in urma mi-am propus sa scriu si despre lucrurile faine pe care mi le ofera oamenii. Si totusi....
Am sentimentul profund ca ceva se intampla cu lumea, mai grav decat se expune la TV. Cu mult mai grav. Stiu prea bine ca-s dereglat din multe puncte de vedere, cu toate astea, vorba poetului, cand ma uit la altii cum sunt, imi dau seama ca tare bun m-a facut mama. Subiectiv rau as putea zice. Si totusi....
Stand in bancuta mea linistit si doar observand, realizez ca de fapt, fara ca eu sa fac nimic, handicapul mental si emotional al unora se manifesta fara limite. Pe langa ei, lipsurile mele sunt minciuni. Daca eu nu ma pot resemna ca le am, oare cum se simt cu ei insisi cei mai intoxicati decat mine? Sincer, n-as vrea sa fiu in pielea lor. Si totusi...
Uneori realizez ca e bine pentru mine sa ma transform in demon pentru a-mi da seama cum arata adevaru-adevarat. Si atunci imi bag coada, instingand, distorsionand, mintind, exagerand etc. De aproape 20 de ani incerc sa-mi dau seama cand imi vine sa reactionez asa si din ce motiv. N-am reusit. Pur si simplu se intampla, corpul, mintea si sufletul meu reactioneaza brusc. Probabil ca sistemul meu defensiv e mult mai bine pus la punct decat cred eu. Si totusi....
Mi-o iau in freza zi de zi, cate putin sau cate mult, dar asta in niciun caz nu ma mai determina sa-mi pierd mintile, asa cum se intampla odata. Acum reactionez calm, zambind amar si poate cu un strop de dorinta de revansa in suflet. I-as zice razbunare, dar n-o simt asa, oricare-ar fi parerile celorlalti. Judecati-ma cat doriti. Si totusi...
Opriti-va atunci cand va zic! Pentru ca toate au o limita in lumea asta, toate au un inceput si un sfarsit. Eu stiu ca e greu sa accepti o situatie care te raneste zambind si cu capul sus, eu stiu ca e greu sa dai mana cu "adversarul" tau, dar, la naiba, toate au o limita! Oricat de subiectiv as fi acum, stiu prea bine ca oricat de mari ar fi fost vreodata diferentele de perceptie intre mine si un alt individ, am ajuns la un punct in care, fara sa dau dovada de lasitate, am constientizat ca e mai bine sa pun punct. Pur si simplu. Fara a-mi pata onoarea, fara a-mi rani orgoliul. Am mai spus-o si in alte dati, am cunoscut in viata mea multi oameni. Unora le-am facut rau. Altii mi-au facut rau mie. In unele cazuri ne-am facut rau reciproc. Constient sau nu. Cu toate astea, am mers mai departe. Si totusi.....
Zau ca nu inteleg de ce, in al 12-lea ceas, nu ai puterea sa ramai VERTICAL???????????????????????
Probabil voi muri si nu voi afla raspunsul la intrebarea asta. 
Weekend fain va doresc. Si totusi....
Nu mai fain decat al meu