duminică, 13 ianuarie 2019

Pentruziuancaremaveiuta

Iti amintesti de vremea cand zburdai desculta prin sufletul meu? Te-ai strecurat, subtil, in gerul preistoric al inimii mele. M-am temut ca frigul de-acolo o sa-ti inghete visele, dar nici ca ti-a pasat. Si-ai facut din iarna vara, ochii tai mi-au cerut sa tac, iar eu n-am avut puterea sa te cert. Am plans, nestiind cum sa ma bucur de asemenea minune. Mi-ai intins zambind o mana, iar eu, complet nesabuit, am prins-o. Pentru ca DA. Pentru ca TU. Pentru ca NOI. Pentru ca EU n-am sens fara stralucirea ochilor tai. Iar daca vreodata vei dori sa pleci, imi doresc sa plangi inainte, ca sa-mi inghete inima la loc, dar in lacrimile tale, nu in ale mele. Pentru totdeauna!

luni, 7 ianuarie 2019

Blown

Loveste-ma, de-am indraznit sa te privesc prea adanc in ochii tai calzi
Uraste-ma, de-am incercat sa-ti arat ca-ti sunt alaturi cand ti-e greu
Alunga-ma, de-am pacatuit atat de rau oftand de dorul tau
Uita-ma, daca am visat in fiecare zi ca esti a mea

Loveste-ma iar, de-am cutezat sa-ti fac ziua mai buna cu un zambet
Uraste-ma iar, de mi-am lasat inima sa se apropie de a ta atat de repede
Alunga-ma iar, de-am vrut sa te alint din cand in cand
Uita-ma iar, de-am vrut sa-ti aduc un strop de lumina si pe straduta inimii tale

Loveste-ma de tot, de mi-am permis sa ma indragostesc de tine
Uraste-ma de tot, de mi-am permis sa ma indragostesc atat de mult de tine
Alunga-ma de tot, de mi-am permis sa ma indragostesc atat de nebuneste de tine
Uita-ma de tot, de mi-am permis sa ma indragostesc atat de nebuneste si de mult de tine

Dar...

Daca nimic din toate astea nu vei face, te rog, ia-ti un minut si asculta-ti inima
Si, fara a tine cont de ce simt eu, loveste-ma, uraste-ma, alunga-ma, uita-ma
Sau la naiba, iubeste-ma!

joi, 3 ianuarie 2019

Broken glass

Am si uitat cand s-a-ntamplat, in mii de cioburi eu m-am spart. O fi fost rau, o fi fost bine, mi-am facut inima farame.
Iaca na, talentul meu de poet, unde era. Hai sa fim seriosi si sa rescriem totul. Pornind de la ceea ce simt acum, nici mai mult nici mai putin decat o gramada de cioburi imprastiate, parte a aceluiasi intreg din care s-au desprins cu mult timp in urma, din motive uitate. Tragic ori ba, s-a intamplat. Ce e cu adevarat trist e ca m-am obisnuit in timp cu starea asta, a devenit parte din viata mea. Complet resemnat, mi-am permis doar sa mai visez din cand in cand ca o mana magica ar aduna toate bucatelele si ar reface intregul cum a fost candva, ramanand cel mult cicatricile. Dar a fost tot timpul doar un vis, din care, eu, eroul supravietuitor dintr-o poveste absurda, ma trezeam rapid, la fel de resemnat si de zambitor ca-ntotdeauna. Si-am continuat sa-mi traiesc secundele tarand dupa mine gramada de cioburi, uitand complet ca am avut candva inima intacta. 
Si veni iarna. Prima iarna care mi-a placut cu-adevarat chiar din clipa cand s-a ivit. O iarna blanda si cuminte. Nu la fel de cuminte si de blanda ca acei ochi pe care am avut imensa sansa sa-i privesc si sa-i las sa-mi patrunda in fiecare milimetru cub al fiintei mele. Ochi atat de usor de gasit, dar atat de ascunsi de mine pana acum... Verzi si calzi, tristi si umezi. Si mana magica a inceput sa adune usor, unul cate unul, miile de cioburi. Si sa le lipeasca in tacere, facandu-mi inima la loc. 
Stimate cititor, te intreb dara... in zilele insorite, te-ai gandit vreodata cum te-ai privi daca ai fi in locul umbrei tale? Eu am reusit. Si m-am vazut din nou, colorat, asa cum imi place cel mai mult sa fiu. Multumita celor doi ochi... verzi si calzi, tristi si umezi.

                         NU MAI VREAU SA FIU EROU SUPRAVIETUITOR!!!

       


marți, 18 decembrie 2018

Cum sa te topesti in plina iarna - manual cu instructiuni complete pentru suflet

Am gasit un zambet cald ascuns printre fulgi. In mare graba, l-am luat in palma, ca nu cumva sa fuga de mine. Si m-am topit odata cu fulgii. Pana la primavara voi ramane fix asa, topit, inmarmurit din cauza zambetului buclucas. Iar odata cu caldura, ma voi scurge usor usor in pamant, ca mai apoi sa rasar, sa renasc, sa traiesc sub magia aceluiasi zambet cald si etern.

Fiti buni si fiti nebuni, cel putin la fel cat sunt eu. Ho ho ho!

sâmbătă, 20 august 2016

Marfa! (dă Dăbuleni)

De lene sa-mi setez tastatura in romana. De-aia n-am diacritice.
Ca de fapt eu am revenit aici pentru ca am o noua revolta interioara.
Doua sau trei subiecte am urmarit in scurtele mele incursiuni virtuale in ultimele saptamani. Unul e povestea cu baba agresata de politie. M-a intrebat un confrate londonez de origine romana cum pot fi atat de insensibil la problemele varstei a treia. Ca vezi doamne o sa ajung si eu intr-o zi acolo. Da, tot ce se poate, s-ar putea sa am ghinion si sa prind 80. Sau 68. Si i-am raspuns: nu-ti fa griji, m-am asigurat ca va fi cineva care sa ma desconsidere daca o iau pe aratura. Ma refeream la fiu-miu, evident. Ca deh, pamantul e rotund si toti tre' sa trecem prin anumite etape. Firesc.
Acu' sa nu crezi tu cititorule ca-s chiar complet lipsit de compasiune in ce priveste batranii. Eu nu judec episodul ala prin prisma babei, dar nici prin prisma militistilor bucuresteni. Urmarind comentariile plebei in toate postarile de pe net, am observat cu usurinta ca se pierde din vedere un aspect pe care eu il consider important: faptul ca la evenimentul cu pricina s-au afisat o seama de gura casca, cam multi. Iar politia n-a facut nimic in privinta lor! Admiram promptitudinea politiei americane, da? Dar de ce kkt ne e lene sa punem o banda din aia galbena gen "police line, do not cross"? Sau sa le zica cascatilor alora politaii: Va rugam sa evacuati zona, nu e nimic de vazut aici. Wtf?? Suntem chiar atat de slabi? O fi legea tampita, o fi sistemul corupt, dar pana la urma politia e institutia care supravegheaza ordinea si disciplina in societate. Buna sau rea, a noastra n-are strop de autoritate!
Alta acum, tot cu militieni.
Am vazut-o aseara la tv. Un politist local din nush ce oras a fost dat in gat de un trecator. Il vazuse tamponand cu masina personala o alta, parcata regulamentar. L-a turnat, aia de la circulatie au venit si l-au saltat sa-l caute de alcool in sange. Si urmeaza declaratia unuia care probabil era purtatorul lor de cuvant: "[...] agentul a condus autoturismul proprietate personala, aflandu-se, IN MOD REGRETABIL (!?!?!?) sub influenta bauturilor alcoolice." WTF again!!!! Adica vezi dom'le, ala cu cascheta REGRETA ca tovarasul lui de munca s-a suit matol la volan. As vrea sa aud spunand ei asta despre orice alt sofer prins beat la volan! (NOT!).
Sa va iau regretele in p... coarne, imbecili imbacsiti cu mentalitate de oi turbate, care este.
Trei: copilul sirian, ala cu ambulanta. Vreau sa vad macar o critica la adresa celor care s-au ocupat de facut fotografii, ala adresa individului care in mare fuga (vezi doamne sa nu se piarda momentul ala inedit), pune copilul pe scaun in ambulanta (ce creier diabolic face ORICE ALTCEVA in secunda aia, in loc sa-l predea paramedicilor????). Vreau sa vad macar o observatie la fel de dura la adresa lor (ca-s lipsiti de empatie, ca nu au inima etc), asa cum vad remarcile la adresa celor care nu bocesc la vederea filmuletului cu pricina. N-o s-o vad, pentru ca nu se poate. Daca zic ca ganditi ingust, sunt prea gentil. 
De fapt asta ar fi concluzia celor relatate aici. A ajuns o mana de oameni sa invarta pe degete toata plebea, folosindu-se nu doar de mass media, ci si de "zdrobitoarea" revolta a majoritatii impotriva oricarei viziuni ALTFEL asupra lucrurilor. Si tu, zdrobitoare majoritate de oi, ai macar bunavointa de a te gandi ca esti manipulat in fiecare secunda? N-o ai, esti prea retardata!
Sa nu mai vezi padurea din cauza copacilor. Asta e deviza secolului 21.
V-as zice sa fiti buni si nebuni, dar mi-e ca ati ramas prea putini care sa priceapa ideea.

duminică, 14 septembrie 2014

Just do it, motherfucker!

Incantat de o seara in care pur si simplu nu mi-a iesit niciun plan (nu c-as fi avut vreunul viguros), mi-am amintit ca anul asta n-am scris nimic aici. Si probabil ca pana in 2015 nici nu o voi mai face. Instant am decis sa ma redenumesc: "cel bun". Si-ti voi explica, mult stimate cititor, de ce. Rabdare sa ai.
Nu-mi sta in fire sa atac probleme politice, dar devine o obisnuinta sa ma revolt maxim pe societatea romaneasca. Eram virgin la revolutie, creier in cap nu prea aveam, insa categoric de-atunci si pana acum mi-am marit consistent potentialul cerebral. Spre deosebire de imensa majoritate de cretini romani, care, in toti anii trecuti din optzeshnoua si pana acum, n-au facut altceva decat sa tinda spre zero cu judecata. Sa fim seriosi, n-ai nevoie de cine stie ce gargauni in capatzana sa-ti dai seama ca painea pe care dai doi lei de 5 ani incoace e din ce in ce mai mica sau ca iesi dimineata si te intorci seara acasa pentru 2-3 dinari denumiti academiceste RON. Si e clar (prostule care este), cretini au fost, cretini sunt inca.
Trecand la concret, in ultima vreme mi-am intoxicat auzul si vazul cu ticalosiile politice de la noi. Vorbim despre cea mai joasa speta de guvernanti existenta in Europa vreodata, care urineaza impotriva curentului, facand vizite de pupincurism in China si laudand ascensiunea partidului tatuc. Vorbim despre o sleahta inca mare de impertinenti nescoliti dpdv politic nici macar in Groenlanda, care INCA reusesc sa hipnotizeze masa mare de flamanzi cretini. Matematic vorbind, mersul lucrurilor e firesc: cu cat creste numarul idiotilor, cu atat e nevoie de mai putini manipulatori sa-i faca la psihic si sa-i puna sa voteze cu stanga.
Ma rog, as putea sa fiu impuscat sau in cel mai bun caz condamnat pentru ceea ce urmeaza sa spun, dar de fapt e neinteresant cati si ce culoare au aia de se duc sa stampileze. Pentru ca in 2014 alesul poporului va fi decis de unul dintre cei doi poli economici ai lumii, vecini cu noi (China nu se pune, inca): UE+America sau Putin+Duma de stat+KGB.
Prefacandu-ma ca toate astea-s doar povesti si reintorcandu-ma la concetatenii mei, mai zic una si ma duc: vreau sa plec de-aici si sa ma dezic de starea mea de carpato-danubian-pontic. Vreau sa ma uit spre societatea romaneasca actuala la fel cum ma uit la reclama la Aspacardin. Mai vreau sa cred ca nu-mi voi pierde niciodata speranta ca natzia asta se va lumina. Si pentru ca am ajuns sa vreau toate astea, am devenit "cel bun". Si voi pleca!
Nota informativa de subsol de interogatorii la DNA: Laura Codruta Kovesi, vrei sa fii sotia mea? Iti jur ca plecam din tara asta de cacao si-ti voi fi fidel pana la moarte! Sa nu zica lumea doar despre tine "asta da curaj!"
Inchei prin a ilustra in scurtul montaj video vazut pe youtube azi, starea natiunii mele iubite.
Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin, God save the queen!



joi, 12 septembrie 2013

Dragoste de buzunar

Mai tineti minte dictionarele mini, de buzunar? Ei bine, am aflat de curand ca exista oameni care isi poarta aspirariile unei iubiri la fel ca pe minidictionarele, adica la purtator, in poseta, in borseta, in portjartier, in torpedou etc.
Oare cum ar fi sa fac si eu asa?
Prima intalnire. Scot dictionarul si repet pana invat pe de rost. Orice scapare imi poate fi fatala. Dar daca stiu textul pe dinafara, atunci nu conteaza ce spune celalalt, eu ii arat minicartulia. Declaratie de dragoste (rasfloind de zor): "Esti frumoasa ca o stele, tu mi-ai rupt inima-n doi. Toate sufletele mele bate pentru tu si noi."
Asa scrie, asa facem, PUNCT.
"Ai zis ca ma iubesti, stai sa scot cartea sa vad ce scrie... "
Hai fugi cu cercu', zau.
Personal, pot declara, dupa propria-mi lege, ca mi-e greata de asa ceva. PUNCT.
Ingretosa-m-as, dar n-am motiv real, life goes on.

marți, 9 iulie 2013

Fara optiuni

Gresesc undeva amarnic si nu-mi dau seama deloc unde anume! Partea proasta e ca, de la o zi la alta, accentuez, in mod constient, aceasta greseala. O dau in paranoia, simt ca ma ating blestemele cuiva. Nu m-ar incalzi cu nimic sa aflu daca si cine m-a blestemat. Dar e clar, nu se mai termina.
M-ar ajuta probabil o parere. Dar de la cineva care m-ar cunoaste in profunzime, dar din exterior. Si acel cineva, care in mod clar nu exista, mi-ar putea spune unde gresesc. De ce fac numai alegeri idioate. Pentru ca nu sunt ghinionist, pur si simplu persistand in greseala, fiind pesimist si negativist, atrag doar raul, negativul.
Atat. Si-un pahar de vin.

vineri, 21 iunie 2013

Some people just need a high-five. In the face. With a chair. Made of steel. Twice!

Cu ceva vreme in urma mi-am propus sa nu mai scriu aici rautati. Din motivul ca nah, m-as putea abtine de la a "vomita" pe blogul meu amarat toate kkturile pe care mi le fac mie oamenii. Si tot cu ceva vreme in urma mi-am propus sa scriu si despre lucrurile faine pe care mi le ofera oamenii. Si totusi....
Am sentimentul profund ca ceva se intampla cu lumea, mai grav decat se expune la TV. Cu mult mai grav. Stiu prea bine ca-s dereglat din multe puncte de vedere, cu toate astea, vorba poetului, cand ma uit la altii cum sunt, imi dau seama ca tare bun m-a facut mama. Subiectiv rau as putea zice. Si totusi....
Stand in bancuta mea linistit si doar observand, realizez ca de fapt, fara ca eu sa fac nimic, handicapul mental si emotional al unora se manifesta fara limite. Pe langa ei, lipsurile mele sunt minciuni. Daca eu nu ma pot resemna ca le am, oare cum se simt cu ei insisi cei mai intoxicati decat mine? Sincer, n-as vrea sa fiu in pielea lor. Si totusi...
Uneori realizez ca e bine pentru mine sa ma transform in demon pentru a-mi da seama cum arata adevaru-adevarat. Si atunci imi bag coada, instingand, distorsionand, mintind, exagerand etc. De aproape 20 de ani incerc sa-mi dau seama cand imi vine sa reactionez asa si din ce motiv. N-am reusit. Pur si simplu se intampla, corpul, mintea si sufletul meu reactioneaza brusc. Probabil ca sistemul meu defensiv e mult mai bine pus la punct decat cred eu. Si totusi....
Mi-o iau in freza zi de zi, cate putin sau cate mult, dar asta in niciun caz nu ma mai determina sa-mi pierd mintile, asa cum se intampla odata. Acum reactionez calm, zambind amar si poate cu un strop de dorinta de revansa in suflet. I-as zice razbunare, dar n-o simt asa, oricare-ar fi parerile celorlalti. Judecati-ma cat doriti. Si totusi...
Opriti-va atunci cand va zic! Pentru ca toate au o limita in lumea asta, toate au un inceput si un sfarsit. Eu stiu ca e greu sa accepti o situatie care te raneste zambind si cu capul sus, eu stiu ca e greu sa dai mana cu "adversarul" tau, dar, la naiba, toate au o limita! Oricat de subiectiv as fi acum, stiu prea bine ca oricat de mari ar fi fost vreodata diferentele de perceptie intre mine si un alt individ, am ajuns la un punct in care, fara sa dau dovada de lasitate, am constientizat ca e mai bine sa pun punct. Pur si simplu. Fara a-mi pata onoarea, fara a-mi rani orgoliul. Am mai spus-o si in alte dati, am cunoscut in viata mea multi oameni. Unora le-am facut rau. Altii mi-au facut rau mie. In unele cazuri ne-am facut rau reciproc. Constient sau nu. Cu toate astea, am mers mai departe. Si totusi.....
Zau ca nu inteleg de ce, in al 12-lea ceas, nu ai puterea sa ramai VERTICAL???????????????????????
Probabil voi muri si nu voi afla raspunsul la intrebarea asta. 
Weekend fain va doresc. Si totusi....
Nu mai fain decat al meu

luni, 20 mai 2013

Nebuni, iubire nebuno!

EL
I-ai stins lumina. Crezand ca se descurca perfect chiar si in intuneric, el isi lua inima in dinti si porni orbecaind in cautarea drumului spre tine. Noroc cu instinctele de om experimentat, ca nu si-a rupt ciolanele batrane de mobila cu miros de mucegai care-si facea veacul de multi ani in viata lui. Dupa cateva miscari pline de gratie si elan, el reusi sa-si dea seama ce ii lipsea de fapt: "Unde ma duc?"

EA
Incercand sa priceapa ce-i in mintea ta, ai reusit, prin talentul tau de cal breaz, s-o ametesti. Desprinsa fiind de lumea in care traiesti tu, nici n-ai avut cum s-o intelegi vreodata. Poate ca-i imatura, poate ca-i impulsiva, poate ca-i naiva. Dar sigur e sincera. Si s-a trezit, datorita tie, cu lumina stinsa si cu gatlejul uscat de-atata nerabdare, intrebandu-se: "De ce?"

VOI
Sunteti nebuni, cu creierele putrede de-atata gandit, fara sa tineti seama de singura stare pura ca lacrima care  dainuie intre voi de-atata vreme si cu atata putere. Daca mai era nevoie de vreo dovada ca lumea e intoarsa cu susul in jos, voi sunteti aia: iubirea nu-i nebuna, voi sunteti! Si nu-mi ramane sa ma intreb: "Ce-i cu voi doi?"

Oricum fiecare inceput isi are si sfarsitul. Dar asta e de-a dreptul trist.

(Fiti buni si fiti nebuni, dar data viitoare)