sâmbătă, 20 august 2016

Marfa! (dă Dăbuleni)

De lene sa-mi setez tastatura in romana. De-aia n-am diacritice.
Ca de fapt eu am revenit aici pentru ca am o noua revolta interioara.
Doua sau trei subiecte am urmarit in scurtele mele incursiuni virtuale in ultimele saptamani. Unul e povestea cu baba agresata de politie. M-a intrebat un confrate londonez de origine romana cum pot fi atat de insensibil la problemele varstei a treia. Ca vezi doamne o sa ajung si eu intr-o zi acolo. Da, tot ce se poate, s-ar putea sa am ghinion si sa prind 80. Sau 68. Si i-am raspuns: nu-ti fa griji, m-am asigurat ca va fi cineva care sa ma desconsidere daca o iau pe aratura. Ma refeream la fiu-miu, evident. Ca deh, pamantul e rotund si toti tre' sa trecem prin anumite etape. Firesc.
Acu' sa nu crezi tu cititorule ca-s chiar complet lipsit de compasiune in ce priveste batranii. Eu nu judec episodul ala prin prisma babei, dar nici prin prisma militistilor bucuresteni. Urmarind comentariile plebei in toate postarile de pe net, am observat cu usurinta ca se pierde din vedere un aspect pe care eu il consider important: faptul ca la evenimentul cu pricina s-au afisat o seama de gura casca, cam multi. Iar politia n-a facut nimic in privinta lor! Admiram promptitudinea politiei americane, da? Dar de ce kkt ne e lene sa punem o banda din aia galbena gen "police line, do not cross"? Sau sa le zica cascatilor alora politaii: Va rugam sa evacuati zona, nu e nimic de vazut aici. Wtf?? Suntem chiar atat de slabi? O fi legea tampita, o fi sistemul corupt, dar pana la urma politia e institutia care supravegheaza ordinea si disciplina in societate. Buna sau rea, a noastra n-are strop de autoritate!
Alta acum, tot cu militieni.
Am vazut-o aseara la tv. Un politist local din nush ce oras a fost dat in gat de un trecator. Il vazuse tamponand cu masina personala o alta, parcata regulamentar. L-a turnat, aia de la circulatie au venit si l-au saltat sa-l caute de alcool in sange. Si urmeaza declaratia unuia care probabil era purtatorul lor de cuvant: "[...] agentul a condus autoturismul proprietate personala, aflandu-se, IN MOD REGRETABIL (!?!?!?) sub influenta bauturilor alcoolice." WTF again!!!! Adica vezi dom'le, ala cu cascheta REGRETA ca tovarasul lui de munca s-a suit matol la volan. As vrea sa aud spunand ei asta despre orice alt sofer prins beat la volan! (NOT!).
Sa va iau regretele in p... coarne, imbecili imbacsiti cu mentalitate de oi turbate, care este.
Trei: copilul sirian, ala cu ambulanta. Vreau sa vad macar o critica la adresa celor care s-au ocupat de facut fotografii, ala adresa individului care in mare fuga (vezi doamne sa nu se piarda momentul ala inedit), pune copilul pe scaun in ambulanta (ce creier diabolic face ORICE ALTCEVA in secunda aia, in loc sa-l predea paramedicilor????). Vreau sa vad macar o observatie la fel de dura la adresa lor (ca-s lipsiti de empatie, ca nu au inima etc), asa cum vad remarcile la adresa celor care nu bocesc la vederea filmuletului cu pricina. N-o s-o vad, pentru ca nu se poate. Daca zic ca ganditi ingust, sunt prea gentil. 
De fapt asta ar fi concluzia celor relatate aici. A ajuns o mana de oameni sa invarta pe degete toata plebea, folosindu-se nu doar de mass media, ci si de "zdrobitoarea" revolta a majoritatii impotriva oricarei viziuni ALTFEL asupra lucrurilor. Si tu, zdrobitoare majoritate de oi, ai macar bunavointa de a te gandi ca esti manipulat in fiecare secunda? N-o ai, esti prea retardata!
Sa nu mai vezi padurea din cauza copacilor. Asta e deviza secolului 21.
V-as zice sa fiti buni si nebuni, dar mi-e ca ati ramas prea putini care sa priceapa ideea.

duminică, 14 septembrie 2014

Just do it, motherfucker!

Incantat de o seara in care pur si simplu nu mi-a iesit niciun plan (nu c-as fi avut vreunul viguros), mi-am amintit ca anul asta n-am scris nimic aici. Si probabil ca pana in 2015 nici nu o voi mai face. Instant am decis sa ma redenumesc: "cel bun". Si-ti voi explica, mult stimate cititor, de ce. Rabdare sa ai.
Nu-mi sta in fire sa atac probleme politice, dar devine o obisnuinta sa ma revolt maxim pe societatea romaneasca. Eram virgin la revolutie, creier in cap nu prea aveam, insa categoric de-atunci si pana acum mi-am marit consistent potentialul cerebral. Spre deosebire de imensa majoritate de cretini romani, care, in toti anii trecuti din optzeshnoua si pana acum, n-au facut altceva decat sa tinda spre zero cu judecata. Sa fim seriosi, n-ai nevoie de cine stie ce gargauni in capatzana sa-ti dai seama ca painea pe care dai doi lei de 5 ani incoace e din ce in ce mai mica sau ca iesi dimineata si te intorci seara acasa pentru 2-3 dinari denumiti academiceste RON. Si e clar (prostule care este), cretini au fost, cretini sunt inca.
Trecand la concret, in ultima vreme mi-am intoxicat auzul si vazul cu ticalosiile politice de la noi. Vorbim despre cea mai joasa speta de guvernanti existenta in Europa vreodata, care urineaza impotriva curentului, facand vizite de pupincurism in China si laudand ascensiunea partidului tatuc. Vorbim despre o sleahta inca mare de impertinenti nescoliti dpdv politic nici macar in Groenlanda, care INCA reusesc sa hipnotizeze masa mare de flamanzi cretini. Matematic vorbind, mersul lucrurilor e firesc: cu cat creste numarul idiotilor, cu atat e nevoie de mai putini manipulatori sa-i faca la psihic si sa-i puna sa voteze cu stanga.
Ma rog, as putea sa fiu impuscat sau in cel mai bun caz condamnat pentru ceea ce urmeaza sa spun, dar de fapt e neinteresant cati si ce culoare au aia de se duc sa stampileze. Pentru ca in 2014 alesul poporului va fi decis de unul dintre cei doi poli economici ai lumii, vecini cu noi (China nu se pune, inca): UE+America sau Putin+Duma de stat+KGB.
Prefacandu-ma ca toate astea-s doar povesti si reintorcandu-ma la concetatenii mei, mai zic una si ma duc: vreau sa plec de-aici si sa ma dezic de starea mea de carpato-danubian-pontic. Vreau sa ma uit spre societatea romaneasca actuala la fel cum ma uit la reclama la Aspacardin. Mai vreau sa cred ca nu-mi voi pierde niciodata speranta ca natzia asta se va lumina. Si pentru ca am ajuns sa vreau toate astea, am devenit "cel bun". Si voi pleca!
Nota informativa de subsol de interogatorii la DNA: Laura Codruta Kovesi, vrei sa fii sotia mea? Iti jur ca plecam din tara asta de cacao si-ti voi fi fidel pana la moarte! Sa nu zica lumea doar despre tine "asta da curaj!"
Inchei prin a ilustra in scurtul montaj video vazut pe youtube azi, starea natiunii mele iubite.
Va doresc tot binele din lume, chiar daca mie imi ramane mai putin, God save the queen!



joi, 12 septembrie 2013

Dragoste de buzunar

Mai tineti minte dictionarele mini, de buzunar? Ei bine, am aflat de curand ca exista oameni care isi poarta aspirariile unei iubiri la fel ca pe minidictionarele, adica la purtator, in poseta, in borseta, in portjartier, in torpedou etc.
Oare cum ar fi sa fac si eu asa?
Prima intalnire. Scot dictionarul si repet pana invat pe de rost. Orice scapare imi poate fi fatala. Dar daca stiu textul pe dinafara, atunci nu conteaza ce spune celalalt, eu ii arat minicartulia. Declaratie de dragoste (rasfloind de zor): "Esti frumoasa ca o stele, tu mi-ai rupt inima-n doi. Toate sufletele mele bate pentru tu si noi."
Asa scrie, asa facem, PUNCT.
"Ai zis ca ma iubesti, stai sa scot cartea sa vad ce scrie... "
Hai fugi cu cercu', zau.
Personal, pot declara, dupa propria-mi lege, ca mi-e greata de asa ceva. PUNCT.
Ingretosa-m-as, dar n-am motiv real, life goes on.

marți, 9 iulie 2013

Fara optiuni

Gresesc undeva amarnic si nu-mi dau seama deloc unde anume! Partea proasta e ca, de la o zi la alta, accentuez, in mod constient, aceasta greseala. O dau in paranoia, simt ca ma ating blestemele cuiva. Nu m-ar incalzi cu nimic sa aflu daca si cine m-a blestemat. Dar e clar, nu se mai termina.
M-ar ajuta probabil o parere. Dar de la cineva care m-ar cunoaste in profunzime, dar din exterior. Si acel cineva, care in mod clar nu exista, mi-ar putea spune unde gresesc. De ce fac numai alegeri idioate. Pentru ca nu sunt ghinionist, pur si simplu persistand in greseala, fiind pesimist si negativist, atrag doar raul, negativul.
Atat. Si-un pahar de vin.

vineri, 21 iunie 2013

Some people just need a high-five. In the face. With a chair. Made of steel. Twice!

Cu ceva vreme in urma mi-am propus sa nu mai scriu aici rautati. Din motivul ca nah, m-as putea abtine de la a "vomita" pe blogul meu amarat toate kkturile pe care mi le fac mie oamenii. Si tot cu ceva vreme in urma mi-am propus sa scriu si despre lucrurile faine pe care mi le ofera oamenii. Si totusi....
Am sentimentul profund ca ceva se intampla cu lumea, mai grav decat se expune la TV. Cu mult mai grav. Stiu prea bine ca-s dereglat din multe puncte de vedere, cu toate astea, vorba poetului, cand ma uit la altii cum sunt, imi dau seama ca tare bun m-a facut mama. Subiectiv rau as putea zice. Si totusi....
Stand in bancuta mea linistit si doar observand, realizez ca de fapt, fara ca eu sa fac nimic, handicapul mental si emotional al unora se manifesta fara limite. Pe langa ei, lipsurile mele sunt minciuni. Daca eu nu ma pot resemna ca le am, oare cum se simt cu ei insisi cei mai intoxicati decat mine? Sincer, n-as vrea sa fiu in pielea lor. Si totusi...
Uneori realizez ca e bine pentru mine sa ma transform in demon pentru a-mi da seama cum arata adevaru-adevarat. Si atunci imi bag coada, instingand, distorsionand, mintind, exagerand etc. De aproape 20 de ani incerc sa-mi dau seama cand imi vine sa reactionez asa si din ce motiv. N-am reusit. Pur si simplu se intampla, corpul, mintea si sufletul meu reactioneaza brusc. Probabil ca sistemul meu defensiv e mult mai bine pus la punct decat cred eu. Si totusi....
Mi-o iau in freza zi de zi, cate putin sau cate mult, dar asta in niciun caz nu ma mai determina sa-mi pierd mintile, asa cum se intampla odata. Acum reactionez calm, zambind amar si poate cu un strop de dorinta de revansa in suflet. I-as zice razbunare, dar n-o simt asa, oricare-ar fi parerile celorlalti. Judecati-ma cat doriti. Si totusi...
Opriti-va atunci cand va zic! Pentru ca toate au o limita in lumea asta, toate au un inceput si un sfarsit. Eu stiu ca e greu sa accepti o situatie care te raneste zambind si cu capul sus, eu stiu ca e greu sa dai mana cu "adversarul" tau, dar, la naiba, toate au o limita! Oricat de subiectiv as fi acum, stiu prea bine ca oricat de mari ar fi fost vreodata diferentele de perceptie intre mine si un alt individ, am ajuns la un punct in care, fara sa dau dovada de lasitate, am constientizat ca e mai bine sa pun punct. Pur si simplu. Fara a-mi pata onoarea, fara a-mi rani orgoliul. Am mai spus-o si in alte dati, am cunoscut in viata mea multi oameni. Unora le-am facut rau. Altii mi-au facut rau mie. In unele cazuri ne-am facut rau reciproc. Constient sau nu. Cu toate astea, am mers mai departe. Si totusi.....
Zau ca nu inteleg de ce, in al 12-lea ceas, nu ai puterea sa ramai VERTICAL???????????????????????
Probabil voi muri si nu voi afla raspunsul la intrebarea asta. 
Weekend fain va doresc. Si totusi....
Nu mai fain decat al meu

luni, 20 mai 2013

Nebuni, iubire nebuno!

EL
I-ai stins lumina. Crezand ca se descurca perfect chiar si in intuneric, el isi lua inima in dinti si porni orbecaind in cautarea drumului spre tine. Noroc cu instinctele de om experimentat, ca nu si-a rupt ciolanele batrane de mobila cu miros de mucegai care-si facea veacul de multi ani in viata lui. Dupa cateva miscari pline de gratie si elan, el reusi sa-si dea seama ce ii lipsea de fapt: "Unde ma duc?"

EA
Incercand sa priceapa ce-i in mintea ta, ai reusit, prin talentul tau de cal breaz, s-o ametesti. Desprinsa fiind de lumea in care traiesti tu, nici n-ai avut cum s-o intelegi vreodata. Poate ca-i imatura, poate ca-i impulsiva, poate ca-i naiva. Dar sigur e sincera. Si s-a trezit, datorita tie, cu lumina stinsa si cu gatlejul uscat de-atata nerabdare, intrebandu-se: "De ce?"

VOI
Sunteti nebuni, cu creierele putrede de-atata gandit, fara sa tineti seama de singura stare pura ca lacrima care  dainuie intre voi de-atata vreme si cu atata putere. Daca mai era nevoie de vreo dovada ca lumea e intoarsa cu susul in jos, voi sunteti aia: iubirea nu-i nebuna, voi sunteti! Si nu-mi ramane sa ma intreb: "Ce-i cu voi doi?"

Oricum fiecare inceput isi are si sfarsitul. Dar asta e de-a dreptul trist.

(Fiti buni si fiti nebuni, dar data viitoare)

vineri, 11 ianuarie 2013

If I

Daca as fi stiut vreodata ca 13 poate fi atat de norocos pentru mine....
Stiam doar ca-mi poarta noroc. Stiam ca exista un 13/13/13 in care fiu-miu, nascut sub un semn divin, va avea un an de maxim noroc. Stiam ca si pentru mine va veni ziua aia in care sa nu mai cred ca norocul si-l face omul cu mana lui. Stiam ca va veni ziua cand voi crede si eu in destin. 
Dar cu siguranta nu stiam ca pot avea atat de mult noroc dintr-o data. M-am trezit intr-o alta viata, intr-o alta culoare, intr-o alta lume. Simt ca traiesc viata altcuiva, inca sunt bezmetic, ametit. Inca simt ca traiesc un vis. Si usor usor visul asta se intinde. Timpul mi-a devenit dusman dintr-o data. Vreau sa-l grabesc, sa ajung in momentul in care tot ceea ce traiesc si vreau sa traiesc sa fie real. Si atunci voi fi linistit. Si cred ca-mi voi sterge blogul. Sau il voi parasi. Sau il voi da altcuiva, sa-i poarte noroc.
Cine stie cunoaste. Iar eu, dati-va seama, nu intentionez sa-mi dezvalui aici toate gandurile si trairile. Asta-i viata mea si nu e treaba nimanui, precum stiti deja.
Iar cine e alaturi de mine, de inima mea, stie tot.
Atat
Fiti buni si fiti nebuni. Sau invers. Pentru ca merita, zau!

luni, 12 noiembrie 2012

Seara cultururala de garaj (inc)

Da, seara de luni. Sordida. Ce zic eu, e morbida de-a binelea! Daca nu chiar electorala. Izgoniti probabil de catre iesenii obositi de prin esplanadele targului (sau poate chiar de prin Bremen), o gasca bizara de muzicanti ambulanti s-a aciuiat de ieri seara la usa unui garaj ruginit in cartierul-sat in care imi duc eu zilele. Am crezut initial ca au pierdut saracii un pariu sau vreo partida de poker de-au ajuns s-o tromboneasca lautareste la ore friguroase de toamna. Dar ti-ai gasit, azi au luat-o de la capat. Ciudat e ca nu vad nicaieri vreun slogan uselist sau pedelist. Ceea ce ma face sa cred ca e pur si simplu o scapare a sistemului. Pe astia nu i-au racolat in campanie. Inca. Dar si ei prostanaci, nu doar Geoana. Ar putea face parale bune trambitand dupa vreo duba vopsita in pungi de faina si sticle de ulei. 
Ma rog, de la una la cealalta, ambulantii astia nu canta chiar rau, initial era cat pe ce sa cred ca a dat drumul vreun vecin la maxim la 10 prajini sau Bregovici. Pacat ca nu canta si ziua, m-as furisa sa le fac niste filmari/poze spion si sa le pun si eu pe net, sa ma pot lauda cu colcaiala de cultura a satului-meu-cartier. M-as duce acum, dar la cat is de bolnavi unii pe-aici, mi-e ca ma linseaza dreacu' din motive de mai mult de 10 clase pe care le posed. Ahaaaa!!! Scoala de arte si meserii, asta tre' sa fie. Mai putina meserie, mai multa arta. Las' ca-i bun. La urma urmei si furnica robotitoare a fost candva ofticata pe greierele artist care tinea concerte iarna pe mii de euro in vest. Sa ma oftic si eu, na! Ohooo... ci trompețîcă uăi!!!! 
Pana la finalul zilei voi ajunge probabil la toate urmatoarele concluzii:
- nu exista padure fara muzicanti;
- exista muzicanti fara padure, dar nu fara zoo-spectatori;
- in asemenea situatii limita realizez ce asemanare exista intre cuvintele "fanfara" si "fanfaron";
- am toate sansele sa ma mut daca astia mai continua cel putin pana pe 9 decembrie, eu cu geamu-nchis nu stau;
- caut AK47 nou sau sh, cu munitie suficienta; de cumparat sau inchiriat; cu acte in regula au ba;
- voi initia un proiect local prin care, eventual cu ajutorul fondurilor structurale, sa creez imaginea acestui cartier, dpdv comercial: sigla, slogan etc. La slogan deja m-am gandit: "N-ai arte si ai trompeta? Vino-n Dancu si repeta!"

~Si daca dupa toate astea n-o sa ma iubesti deloc, 
jur pe tot ce am mai sfant ca beau benzina si-mi dau foc!~
Ataaaaat.....


duminică, 14 octombrie 2012

Ireleversible

Cine sunt eu cand nu sunt ca tine, stii oare? Daca stii si nu esti si tu la fel, inseamna ca suntem diferiti. E un aparent silogism, stupid de-a binelea, insa spune foarte clar ca nu esti ca mine. 
Asta a fost in loc de introducere. Sper sa n-am nevoie de alcool ca sa-mi dezleg ideile. Ceea ce scriu azi nu e scris de dragul de-a scrie, ci pentru a fi aflat, stiut, vazut, gandit, rumegat, analizat, inteles etc. Daca se poate. Daca nu, asta e. 
1. Sunt indiferent si nu dau doua parale pe nimic si pe nimeni. Asta e concluzia unora care m-au intalnit. Nu am nici cea mai mica intentie sa demonstrez ca n-au dreptate. 
2. Sunt absolut iritat cand intalnesc oameni certareti sau cu chef de a contrazice. Asta e concluzia mea. Si, in ciuda faptului ca-mi place sa polemizez, macar o fac "cu program", nu continuu. Asa cred, poate gresesc.
3. Sunt imposibil, imatur si nu stiu ce vreau. Iarasi parerea altora. Si iarasi nu contrazic, partial e adevarat. Dar cam multi judecatori si lideri de opinie in ce ma priveste, n-ar fi mai bine sa faceti un ONG?
4. DE CE? O intrebare care, de cele mai multe ori, e absurda in ce ma priveste. O spun inca o data, fac si spun foarte multe lucruri fara sa am o motivatie traductibila in cuvinte! 
5. Cand spun un lucru, spus ramane. Nu e nevoie sa ma pui sa repet de x ori, din dorinta de a primi confirmari. Cand ma voi razgandi, te anunt.
6. Daca simti ca vrei sa ai dreptate, nu-i bai, eu iti dau. Chiar daca n-ai. Dar daca te vei simti din cauza asta de kkt, nu da vina pe mine.
Exista multe alte lucruri ce pot fi spuse. Exista si multi oameni carora, indiferent ce le-as spune, ei cred doar ceea ce vor. Exista si alte moduri de gandire/simtire decat al meu. Exista si oameni ca mine. Acei oameni chiar ma inteleg din prima. 
Am ajuns sa am momente in care sa ma opresc, sa traiesc intr-un punct fix. Am ajuns sa-mi placa mult asta. Am ajuns sa ma inec ore in sir in butoaie de nostalgie, am ajuns sa-mi placa starea de a fi trist, am ajuns sa-mi placa sa visez doar la lucruri imposibile, am ajuns sa simt ca totul e pierdut pentru mine. Am ajuns aici, acum. Nu ma voi opri aici, evident, dar acum stau pe loc. Intrebarea mea catre tine, oricine ai fi, suna cam asa: daca te simti cu adevarat deranjat, suparat, iritat, indignat, contrariat de prezenta mea, daca deja ai ti-ai conturat portretul meu complet, atunci ce mai vrei de la viata mea?
Eu sunt cum sunt cand nu sunt ca tine si nu stiu cum esti tu cand nu esti ca mine, dar daca nu te intreb si nu ma intreb, nu inseamna ca-s indiferent, ci doar ca astept. Prea multe vorbe, prea multe vorbe seci. Ma duc sa-mi pun in pahar cateva grade. Bbye!

joi, 4 octombrie 2012

Liberul arbitru incatusat

Zile tumultoase. Pline de mici evenimente surprinzatoare. Care m-au dat peste cap putin cate putin. Zile cand, fara sa-mi dau seama, traiesc in trecut. Detest sa traiesc in trecut. Mi-am amintit de prima mea iubire. Era dragalasa foc, era un copil superb. Eu eram "cred ca nu mai sunt copil". Si m-a fulgerat in tot corpul atunci cand i-am vazut prima oara chipul de copil. Apoi i-am povestit urmasului meu de ea. Asta pentru ca, in contextul actual, chiar el trece prin aceeasi faza. Deh, pe astia mici ii apuca mult mai devreme. Cu siguranta mi-a simtit emotia puternica, poate din cauza asta s-a deschis fatza de mine surprinzator. Mi-a savurat povestea, din cap in coada, ca sa-mi zica la un moment dat: "Ai fost un las ca ai renuntat. Daca nu o lasai, eu n-as fi existat, dar tu ai fost un fraier".
O fi avand dreptate pustiul, mai stii? Oricum n-avem de unde sa ne dam seama ce-ar fi fost dac-ar fi fost, asta e clar. Dar atunci am facut o alegere libera aparent. Si de-atunci pana acum am facut sute de asemenea alegeri. Libere, dar restrictionate de partea cea mai daunatoare a fiintei mele: mintea. 
Eram tanar atunci, tanar, doamna, tanar! Si prost pe deasupra. Si am ales in consecinta. Prost pentru mine, dar oare pentru ea? Asta nimeni nu stie.Nici ea probabil. Dar a fost prima mea dragoste. Chiar am iubit-o mult. In felul meu de-atunci, naiv, sincer si poate prostesc. Simt asta chiar si acum. O sa-mi cer iertare fatza de mine insumi, pentru ca simt un mic regret enorm. Si traiesc acum in trecut pentru asta, drept pedeapsa. O merit pe deplin!
Cat despre voi cei care cititi ce-am scris eu aici, fiti buni si fiti nebuni. La fel ca pana acum. Fara creiere, doar cu inimi.