Masca lui ZeRRo

In incercarea de a-mi ucide timpul asteptand un amarat de tramvai, mi-a venit ideea. Tre' sa scriu un pic despre eroii zilelor noastre. In conditiile in care Spiderman e invechit, iar la Hellboy fiu-miu nu s-a simtit deloc impresionat, e destul de limpede ca pentru noi, cei mai mari, e nevoie de un nou erou. Super-erou, fireste. Si probabil ca multi nu ne dam seama, insa el deja exista. Se numeste ZeRRo.

Asadar... cine e acest ZeRRo? Poate ca unii dintre voi l-au identificat cu mult inaintea mea. Insa eu, idiotul, m-am prins abia acum. Nu ne inclinam privirile spre cei buni de langa noi, spre cei mai buni decat noi, decat la nivel apreciativ si efemer. Ii admiram si ne limitam doar la asta, pentru ca, oarecum firesc, nu ne convine sa ne simtim mititei si infimi. Eu unul, mai laudaros din fire, sustin ca am oaresce idoli si in randul acestora. Revenind la ZeRRo. El e un erou negativ. Si, ca orice erou negativ, isi face publicitate infinit mai eficienta decat orice seaman de-al lui de semn contrar.

Cum arata ZeRRo? Are o figura comuna, dar de cele mai multe ori e mascat. ZeRRo fara masca e doar un banal papagal colorat in nuante placute doar propriei priviri , pe care chiar il putem identifica rapid si de care ne putem feri fara probleme.

Unde il putem gasi pe ZeRRo? Evident, ca orice rau, pretutindeni. Iese in evidenta ca un sobolan atras de mirosul unei irezistibile bucati de cascaval. (Si cand cascavalul cu pricina nu exista, el tot isi gaseste motiv sa ne tulbure zilele noastre fade.)

Am tot zis ca ZeRRo e negativ, adica rau. Vreau sa ma fac bine inteles, ma refer la un rau absolut, nu vreau sa las nicio urma de interpretare. De aceea am si zis ca e un super-erou, pentru ca ceilalti sunt muritori de rand (si un pic de cenusa in cap nu ne strica, sa ne includem si pe noi, toti facem un mic rau din cand in cand altora).

Cand ne afecteaza ZeRRo? Si cum? Intr-un singur caz: cand il lasam s-o faca. Eu de pilda, in ultima perioada, i-am permis. Constient, asta e cel mai grav. Pornind de la premisa ca, in lipsa lui, mi-ar fi mai rau. ERONAT! Absolut eronat. Pentru ca dl/d-ra/d-na ZeRRo nu stie cand sa se opreasca din facut rau. Mai mult decat atat, din nou constient, mi-am deschis inima, i-am oferit tot ce am putut oferi, crezand ca de fapt nu e ceea ce pare a fi. Potentialul oamenilor e relativ, dar uneori ne dam rotunzi si ne spunem: "are resurse, poate mai mult, merita sa-l sprijin". Am facut si sacrificii, ce-i drept nu foarte mari, insa am facut. Si, intr-un final, ZeRRo mi-a raspuns exact asa cum stie el s-o faca mai bine: m-a ars.

Ce poti spune tu, cel care citesti toate astea? Daca te gandesti ca vreodata ai fost in situatia mea, intelegi din prima. Si nu mai e nimic de zis. Daca n-ai fost, atunci e posibil sa ranjesti subtil cu gandul ca eu am primit ceea ce meritam. "Foarte bine, lasa ca fraierul asa invata."

In toate cazurile, eu nu pot zice decat: pacat. Nu-mi pare rau pentru mine, pentru ca eu, de cate ori traiesc asemenea experiente, invat ceva, raman cu ceva, evoluez. Nu-mi pare rau nici pentru ca de foarte multe ori supraevaluez oamenii, dintr-o speranta incredibila care vine de nush unde, cum ca de fapt orice lucru rau are in nucleul lui si ceva bun. De asemenea, nu-mi pare rau nici pentru potentialele lui victime. Fiecare dintre noi poate fie sa-l idolatrizeze, fie sa-l demaste. Imi pare rau doar pentru ZeRRo. Si stii de ce? Pentru ca sub masca lui bine pliata pe nas, ochi, gura, gat, urechi, ramane un mare ZERO. Si stim prea bine cu totii: cantitatea de inteligenta de pe glob e constanta, creste numai populatia. Ne invadeaza ZeRRo, o sa murim cu totii, fara ca eu macar sa devin un mini-erou care a incercat sa-i salveze pe restul.

Atat. Bye bye!