joi, 8 iulie 2010

Eu si marul (Has she the courage equal to desire?)


Muncesc. Mi-am luat o pauza scurta. Sunt imbacsit de-atata treaba, miros a work. (lauda-m-as, dar n-am cui).
Imi dau seama ca noi n-am ajuns la ecuator, ci ecuatorul a ajuns la noi. Dupa cum e vremea afara, s-ar zice ca ne suprapunem peste paralela zero.
Am un mar cu mine, pana termin de scris aici, n-o sa mai existe, saracu'. Deh, soarta. Daca eram eu un fruct, pateam la fel. Cineva ma papa si eventual ma compatimea pe un blog.
Mi-a venit azi o idee extrema. Sunt genial, atunci cand sunt atat de insiprat ca acum. Cine sau ce ma inspira, e secretul meu. Insa sunt genial, fara indoiala :D. Si o sa-mi pun ideile in practica, doar sa termin treaba pe azi.
Sub geamul meu, niste vecini fara ocupatie imi rup zarzarul. E perfect daca e moca, nu? Probabil urmeaza etapa in care vor umple casa scarii de samburi si miros de gem.
E joi. E inviSibila. Ziua asta. N-o vad. Simt ca e vineri si parca sunt presat de timp. Ochii care nu se vad, se uita. Asta e gogonata de-a binelea. O fi adevarata doar in anumite cazuri, dar in al meu nu e. Pot uita de marul asta, la cateva minutzele dupa ce-l termin, asta da. Dar el nu ma inspira, ci doar ma hraneste. Pe cand ochii, zambetul, mirosul tau...
Am de gand sa... Dar nu mai zic. Mi-e dor si mor, mi-e dor de mor. Mananc un mar si apoi mor.

Of of, iar bat campii. E de preferat totusi, nu vreau sa-mi expun acum si aici toate gandurile si emotiile. Cine are urechi de auzit, sa auda. Sa ma intrebe si sa ma asculte, nu doar sa ma auda. Daca vrea, evident. Scriam candva, tot aici, ca imi place sa savurez ansamblul unui om, fara sa ma bag prea mult in detalii. Cred ca in clipa asta, soarta mi-e pecetluita. Am vazut sclipirea, am ramas cu ea. Nu pot, nu-mi permit sa o am tot timpul. Nu-mi permite ea. Dar o singura data, o data macar... O mai vreau, sa ramana fixata in mine precum o obsesie calda de rasarit pe plaja.
O vreau inca o data si o voi avea !
Gata marul, a fost martor efemer la tot ce-am spus aici. A murit marul, doar dorul meu nu. Si nici eu inca. Ma hranesc cu stralucirea. Pana unul dintre noi va disparea pentru totdeauna.

This ain't a love song, this is goodbye








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu