Se schimba ceva? (!)

DA! Se schimba ceva. Ceva esential. O simt din plin, e momentul schimbarilor. Si daca pe unele planuri se schimba in rau, pe altele n-are sens sa mai zic.

Directii de mers

actiuni

impulsuri

dorinte

vise

planuri

sentimente.

Toate!

Plin de ren muncitoresc, am vrut sa scriu romane in seara asta, insa acum imi dau seama ca nu mai are rost vreo completare.

Ah, doar una: ma bucur de nu se poate!

"Las' c-o sa fie bine, o sa vezi"

M-a uns la suflet asta, stii? Multumesc!

CUM VREAU EU (S01E02)

Deci nu-mi vine sa cred, au trecut aproape doi ani de cand, intr-un moment de revolta interioara si poate un pic exagerata, mi-am expus gandurile intr-un scurt post: CUM VREAU EU (aprilie 2009 pentru curiosii care nu l-au vazut inca). Si dupa ce ca am revenit absolut inspirat si cu chef de scris dupa o pauza atat de lunga, mai constat ca, dupa aproape doi ani, e la fel de valabil ce-am scris atunci. Si mai constat ca timpul trece repede. Nu ma sperie asta, la urma urmei am trait din plin fiecare secunda. Ma rog, nu intotdeauna cum am vrut, dar am trait.

Ma bate gandul ("nu te bate gandul cum te bat io"!! lol, parazitii astia m-au intoxicat cam mult) sa-mi schimb stilul, directia, scopul refularilor mele de blogger amator. Cred ca mi-e mai bine sa renunt la sarcasm. Inca nu stiu sigur, oricum nu-mi pasa ca tocmai din cauza asta as risca sa-mi pierd si infimul public pe care-l am acum. Infim dpdv numeric, evident. Hai dom'le, astea-s detalii!

Sa revenim la cum vreau eu. De fapt vreau sa ma opresc nitzel la ceea ce-am vazut ca vor altii. Ma surprinde in sens negativ o tendinta larg raspandita: vor totul si cat mai repede! Bineinteles, e foarte indicat sa vrei totul, cat mai mult, dar pana mea, chiar e nevoie de atata graba? Mai ales ca de multe ori vrem lucruri foarte importante pentru noi, lucruri calde, pretioase. Si intreb acum oarecum retoric: cine-i atat de retardat incat sa bea un vin vechi si dulce cu sticla, dintr-o suflare? N-ai timp sa-l savurezi, e o prostie, zau !

Din perspectiva mea, poate ca nu cea mai inteleapta (but I really don't give a fuck about this), lucrurile stau un pic diferit. Vreau si eu totul, desigur, insa nu vad de ce sa ma grabesc. Rabdare, nenicule, rabdare.... In ultima perioada, scumpa mea mama imi tot aminteste ca ma apropii cu pasi repezi de andropauza. Evident, imi spune de "40 de ani", dar stim cu totii ce inseamna asta, nu? Si in afara de momentele in care pur si simplu ea spune si eu devin surd, mai reuseste uneori sa ma faca sa ma gandesc la asta. As vrea sa stiu si parerea altora, in special barbati. E ceva nou ce apare? Vreo depresie? Vreun semn de batranete evidenta? Pentru ca m-am chinuit sa vad vreun simptom la mine, insa ori am miopie si la creier, ori chiar nu exista asa ceva! Si in conditiile astea, ma apuca rasul de nu mai pot cand o aud pe mama cu ideile ei prapastioase. Parca-mi spune ca mi se apropie ultimul ceas, asa-i de dramatica.

In contextul asta, simtindu-ma la fel ca acum X ani, e oarecum firesc sa nu se schimbe "CUM vreau eu". Raman acelasi anonim, nu? Cu idei fixe uneori, cu principii la fel de fixe. Ce se mai schimba e legat de CE vreau. Sunt absolut convins ca un om, pana la ultima lui suflare, isi schimba mereu optiunile. Si le modeleaza. E acelasi lucru cu munca unui sculptor. Ani buni de zile, chiar dupa ce si-a terminat opera, tot are de finisat ceva la ea. Eu sunt la partea de finisaje, clar. Mai ramane partea practica. Pentru ca daca ma gandesc la ce s-a intamplat in viata mea in ultimii doi ani, pot gasi urme de bocanci violente ale unor indivizi care au trecut pe-acolo si au vrut neaparat sa simt doar durere, dar vad si umbre calde si extrem de placute. Se pare ca exista si oameni care m-au iubit, nu?

Cat despre mine, despre viata mea, despre planurile mele.... aici e un pic mai trista si delicata situatia. Probabil ca n-am facut tot ce puteam face, insa stiu sigur ca m-am straduit. De evoluat am evoluat, in mod sigur, insa nici pe departe cat as fi vrut. Si poate ca acum se va gasi cineva sa ma apostrofeze: "ce ziceai mai sus tu? cumva ca nu-i indicat sa vrei totul dintr-o data? ce faci acu, o dai cu bata-n balta?"

Hehe.... aparent asa o fi, insa nu stie nimeni clar ce-am vrut. Si sunt totusi doi ani ;)

Ma rog, nu vreau sa ma inec intr-o melancolie cvasidepresiva din cauza asta. In clipa de fatza am din nou planuri bine facute. In plus, aproape tot ce apare in viata mea in mod neprevazut, arata extrem de bine. Simt ca... nu stiu.... ingerii se uita si la mine in sfarsit.

Si am ajuns sa ma rog lor, ca nu cumva sa ma uite...

Cam atat. Ma-ntorc la treburile mele, oricat chef as mai avea.

Poate revin tot azi, simt ca e de bun augur.

Fiti buni si fiti nebuni! Sau invers.

Din ciclul "faze penibile in plina canicula": Mi-am furat bicicleta !!!

Mai are rost sa dezvolt titlul? Ha ha!

M-am dus cu bicla la magazin, sa-mi iau niste de-ale gurii pentru uichend. Ca de obicei, am legat-o de un stalp, de fiecare data executand ritualul precum un cowboy care-si priponeste martzoaga inainte de a intra in saloon.

Toate bune. Fac cumparaturile, ies cu traista, dau s-o descui. Stupoare: s-a stricat incuietoarea! De fapt in situatia de fata de poate numi descuietoare. In jurul meu, niste copii, biciclisti si ei, se tot certau: cine ramane sa le pazeasca pana intra restul in magazin. "Uite, vezi? Domnul si-a lasat bicicleta afara fara probleme", zicea donshoara care picase din pacate pe post de paznic. M-am uitat la ea si i-am zis zambind: "Da, dar a mea e legata, asa de bine, ca n-o mai pot descuia acum".

Saraca fata n-a prea inteles problema mea, insa a ramas botoasa de paza la biciclete.

In cele ce urmeaza, va voi explica in cativa pasi, cum se fura bicicleta personala.

1. Am solicitat un cleste chiar de la magazin, ca aveau asa ceva. (btw, casa mea e la 150 de metri de magazinul cu pricina, dar mi-era prea lene)

2. Clestele se tine ferm, cu dreapta. Sfat pentru stangaci: use a mirror!

3. Din cand in cand ma uitam la ceas, cu gandul sa termin repede treaba si sa nu ma prinda cineva. Da-ti seama, nu era mare minune sa ma ia careva la intrebari de ce fur biciclete ziua in amiaza mare :D

4. 10 minute si gata treaba !

5. Multumesc pentru cleste

Cum nu vii tu Tepes doamne....

Vedeti? NIMENI nu si-a pus problema ca era bicicleta mea! This is Romania!

Bye bye !

Culori

Seara de vineri. Radiohead. Creep.

De ieri mi-a ramas in winamp.

Ce culoare ai? A mea e orange acum.

Dar in general sunt albastru. Dar tu? Cum te prezinti?

Fara multe cuvinte azi. Cel putin din partea mea.

Azi vreau culori, vreau sa fiu culori. Si sunt.

~ I have always wanted my colours to sing ~

Paul Delvaux

Q.E.D. ;)

Eu si marul (Has she the courage equal to desire?)

Muncesc. Mi-am luat o pauza scurta. Sunt imbacsit de-atata treaba, miros a work. (lauda-m-as, dar n-am cui).

Imi dau seama ca noi n-am ajuns la ecuator, ci ecuatorul a ajuns la noi. Dupa cum e vremea afara, s-ar zice ca ne suprapunem peste paralela zero.

Am un mar cu mine, pana termin de scris aici, n-o sa mai existe, saracu'. Deh, soarta. Daca eram eu un fruct, pateam la fel. Cineva ma papa si eventual ma compatimea pe un blog.

Mi-a venit azi o idee extrema. Sunt genial, atunci cand sunt atat de insiprat ca acum. Cine sau ce ma inspira, e secretul meu. Insa sunt genial, fara indoiala :D. Si o sa-mi pun ideile in practica, doar sa termin treaba pe azi.

Sub geamul meu, niste vecini fara ocupatie imi rup zarzarul. E perfect daca e moca, nu? Probabil urmeaza etapa in care vor umple casa scarii de samburi si miros de gem.

E joi. E inviSibila. Ziua asta. N-o vad. Simt ca e vineri si parca sunt presat de timp. Ochii care nu se vad, se uita. Asta e gogonata de-a binelea. O fi adevarata doar in anumite cazuri, dar in al meu nu e. Pot uita de marul asta, la cateva minutzele dupa ce-l termin, asta da. Dar el nu ma inspira, ci doar ma hraneste. Pe cand ochii, zambetul, mirosul tau...

Am de gand sa... Dar nu mai zic. Mi-e dor si mor, mi-e dor de mor. Mananc un mar si apoi mor.

Of of, iar bat campii. E de preferat totusi, nu vreau sa-mi expun acum si aici toate gandurile si emotiile. Cine are urechi de auzit, sa auda. Sa ma intrebe si sa ma asculte, nu doar sa ma auda. Daca vrea, evident. Scriam candva, tot aici, ca imi place sa savurez ansamblul unui om, fara sa ma bag prea mult in detalii. Cred ca in clipa asta, soarta mi-e pecetluita. Am vazut sclipirea, am ramas cu ea. Nu pot, nu-mi permit sa o am tot timpul. Nu-mi permite ea. Dar o singura data, o data macar... O mai vreau, sa ramana fixata in mine precum o obsesie calda de rasarit pe plaja.

O vreau inca o data si o voi avea !

Gata marul, a fost martor efemer la tot ce-am spus aici. A murit marul, doar dorul meu nu. Si nici eu inca. Ma hranesc cu stralucirea. Pana unul dintre noi va disparea pentru totdeauna.

This ain't a love song, this is goodbye

Masca lui ZeRRo

In incercarea de a-mi ucide timpul asteptand un amarat de tramvai, mi-a venit ideea. Tre' sa scriu un pic despre eroii zilelor noastre. In conditiile in care Spiderman e invechit, iar la Hellboy fiu-miu nu s-a simtit deloc impresionat, e destul de limpede ca pentru noi, cei mai mari, e nevoie de un nou erou. Super-erou, fireste. Si probabil ca multi nu ne dam seama, insa el deja exista. Se numeste ZeRRo.

Asadar... cine e acest ZeRRo? Poate ca unii dintre voi l-au identificat cu mult inaintea mea. Insa eu, idiotul, m-am prins abia acum. Nu ne inclinam privirile spre cei buni de langa noi, spre cei mai buni decat noi, decat la nivel apreciativ si efemer. Ii admiram si ne limitam doar la asta, pentru ca, oarecum firesc, nu ne convine sa ne simtim mititei si infimi. Eu unul, mai laudaros din fire, sustin ca am oaresce idoli si in randul acestora. Revenind la ZeRRo. El e un erou negativ. Si, ca orice erou negativ, isi face publicitate infinit mai eficienta decat orice seaman de-al lui de semn contrar.

Cum arata ZeRRo? Are o figura comuna, dar de cele mai multe ori e mascat. ZeRRo fara masca e doar un banal papagal colorat in nuante placute doar propriei priviri , pe care chiar il putem identifica rapid si de care ne putem feri fara probleme.

Unde il putem gasi pe ZeRRo? Evident, ca orice rau, pretutindeni. Iese in evidenta ca un sobolan atras de mirosul unei irezistibile bucati de cascaval. (Si cand cascavalul cu pricina nu exista, el tot isi gaseste motiv sa ne tulbure zilele noastre fade.)

Am tot zis ca ZeRRo e negativ, adica rau. Vreau sa ma fac bine inteles, ma refer la un rau absolut, nu vreau sa las nicio urma de interpretare. De aceea am si zis ca e un super-erou, pentru ca ceilalti sunt muritori de rand (si un pic de cenusa in cap nu ne strica, sa ne includem si pe noi, toti facem un mic rau din cand in cand altora).

Cand ne afecteaza ZeRRo? Si cum? Intr-un singur caz: cand il lasam s-o faca. Eu de pilda, in ultima perioada, i-am permis. Constient, asta e cel mai grav. Pornind de la premisa ca, in lipsa lui, mi-ar fi mai rau. ERONAT! Absolut eronat. Pentru ca dl/d-ra/d-na ZeRRo nu stie cand sa se opreasca din facut rau. Mai mult decat atat, din nou constient, mi-am deschis inima, i-am oferit tot ce am putut oferi, crezand ca de fapt nu e ceea ce pare a fi. Potentialul oamenilor e relativ, dar uneori ne dam rotunzi si ne spunem: "are resurse, poate mai mult, merita sa-l sprijin". Am facut si sacrificii, ce-i drept nu foarte mari, insa am facut. Si, intr-un final, ZeRRo mi-a raspuns exact asa cum stie el s-o faca mai bine: m-a ars.

Ce poti spune tu, cel care citesti toate astea? Daca te gandesti ca vreodata ai fost in situatia mea, intelegi din prima. Si nu mai e nimic de zis. Daca n-ai fost, atunci e posibil sa ranjesti subtil cu gandul ca eu am primit ceea ce meritam. "Foarte bine, lasa ca fraierul asa invata."

In toate cazurile, eu nu pot zice decat: pacat. Nu-mi pare rau pentru mine, pentru ca eu, de cate ori traiesc asemenea experiente, invat ceva, raman cu ceva, evoluez. Nu-mi pare rau nici pentru ca de foarte multe ori supraevaluez oamenii, dintr-o speranta incredibila care vine de nush unde, cum ca de fapt orice lucru rau are in nucleul lui si ceva bun. De asemenea, nu-mi pare rau nici pentru potentialele lui victime. Fiecare dintre noi poate fie sa-l idolatrizeze, fie sa-l demaste. Imi pare rau doar pentru ZeRRo. Si stii de ce? Pentru ca sub masca lui bine pliata pe nas, ochi, gura, gat, urechi, ramane un mare ZERO. Si stim prea bine cu totii: cantitatea de inteligenta de pe glob e constanta, creste numai populatia. Ne invadeaza ZeRRo, o sa murim cu totii, fara ca eu macar sa devin un mini-erou care a incercat sa-i salveze pe restul.

Atat. Bye bye!

Arde! Uite cum arde! Dam semnale cu fum sa ne vezi de departe

Buhuhuuu... prietenilor si nu numai

In clipa asta nu-mi pasa daca-mi citesc blogul asta prapadit chiar si dusmanii dusmanilor mei, prietenii falsi, toti ipocritii de pe lumea asta si alte specii fata de care animalele din zoo atlas sunt niste specii superioare.

De fapt, chiar m-as bucura sa crape de invidie unii. Aceia care, dintr-un motiv sau altul, isi gasesc de lucru uneori sa ma judece pe mine, doar din cauza ca nu mai rezista in propria lor piele. (Vezi Povestea porcului pentru detalii)

Ma rog, sa-i lasam pe ei in pace. Acum arde, uite cum arde!!!

Arde, ard, da. Ard in toti porii mei. Ard din toate punctele de vedere. Si de disperare, si de suferinta, si de durere, dar si de bucurie, de fericire, de exaltare.

Sunt in momentul asta probabil cel mai complex amestec de stari umane. Cel putin raportat la mine insumi, in toate etapele vietii mele mirobolante (ah, this word again, i love it :)) ) de pana acum.

Dintre cei ce vor citi ce scriu aici, prea putini vor intelege realitatea mea. Unii partial, altii putin spre deloc, altii vor intelege complet diferit. But who cares???? Si-a pus cineva oare problema ca tot ce scriu aici e doar pentru mine? Posibil, cei care ma cunosc cat de cat. Pentru toti ceilalti... I really don't care.

Ca de obicei, cand sunt intr-o stare ca asta de acum (atentie, n-am baut decat apa! - cei doi litri necesari zilnic, precum imi amintea aseara un ingeras), spun multe si de fapt nu mare lucru. Dar n-am nici cea mai mica intentie sa-mi schimb directia, ma simt foarte bine asa.

Dam semnale cu fum sa ne vezi de departe! Trag s-ajung unde tu n-ajungi. Si chiar trag, sa stii, chiar trag. Pentru ca, daca pana nu de mult, trageam doar ca sa nu imping, acum trag si pentru ca am motiv. Am DECE-ul ala atat de necesar uneori. Il am, il simt atat de profund incat ma doare. Rad si plang aproape ca-n Nicu Labis. De mancat am mancat, dar culmea... nu-mi prea arde :))

Vara asta bat 37. In cuie. Si, la fel ca in cei mai multi dintre anii anteriori, nu simt ca mai adaug ceva. Sunt tanar, doamna.. tanar !! Si inca ce tanar, ca sa vezi.

Prefer sa trec un pic la programul de seara, momentul erotic cu Mos Ene, in care stimabilul face ce face si se plaseaza intotdeauna deasupra mea. Pervers batran !

Asa incat, poate mai apar pe-aici anul asta, sa va gasesc pe toti sanatosi, tineri, voinici si veseli. Dar in special PE MINE !!!! :D

"Dati-mi bratari si imbracati-ma in dungi" LOL, asta nu e pentru mine, complet pe dos decat ma simt :D

HINT: nu va chinuiti sa faceti pe desteptii cu mine (multi dintre voi), nici macar eu nu-mi inteleg uneori filosofia. good luck!

MAI PLOIOS

S-ar presupune ca, dupa atata pauza, e absolut firesc sa revin pe-aici fie cu un mesaj deprimant catre natiune, fie cu unul exaltant. In clipa asta ma gandesc ce subiect sa pun postarii, n-am idee. Aproape 250 ml de vin isi fac efectul, nu crezi?

Ma rog. Am trait o nebunie, cred ca acum s-a terminat. E momentul sa ma regasesc, in fiecare detaliu al casei mele, al jobului meu, in fiecare secunda a vietii mele. Obositor. Dar necesar.

E de rahat sa nu vrei sa dai cu piciorul sanselor care ti se ofera, dar sa-ti dea sansele doar suturi in fund. Dar na, asta-i viata. Vine un weekend ploios cica. Da' chiar m-am saturat de ploaie, desi e placuta. Vin vremuri grele cica, mie nu-mi pasa. Dar detest faptul ca, in ciuda crizelor financiare si nu numai, multa lume o cauta cu lumanarea si se crizeaza, financiar si nu numai!!!

Da' ce dracu aveti fratilor, nu va este bine? As intelege sa fie situatii fara iesire, cum am auzit zilele astea. Ea intr-un loc, el la jdemii de km distanta. Asta da, e clar, poate duce la ruperi definitive. Cu cat e mai mare distanta, cu atat ne tulbura perceptia si dorintele. Dar de la fleacuri? De la orgolii? Hai sa fim seriosi. Adica voi, ca eu sunt.

Mmmm... am colindat cararile bachice cam mult, nu? Sau na, cine n-are rabdare, sa plece la tv, eu mai scriu.

E negura afara. Se intunericeste. (lol, ce tare suna, n-am mai auzit de mult :)) )

Evaziv si ametit. Unii asa m-ar caracteriza pe mine. Dar cine crede ca mi-am schimbat viata? Cine crede ca in lumea mea e totul cat se poate de clar si aranjat?

Nu ma crezi? Nu-i nimic, poti sa verifici sau nu. Iar in a doua varianta, n-ai decat sa imi intorci spatele, eu unul stiu ce-i aia coloana vertebrala.

O am, o posed, o detin. E a mea si sunt mandru.

Iar ploua in draci! Azi am tot iesit si cat am stat sub nori, a plouat tot timpul. Cum intram undeva, cum se oprea. Na, acum s-a facut dreptate: sunt acasa si totusi ploua.

Mmmm... nu mai stiu ce sa scriu. Ascult guerrilla Fm si stiu ca inca cineva mai asculta cu mine. Si asta chiar conteaza, desi poate pentru altii e un fleac.

Bine, asta e, ma opresc, nimeni nu ma mai asculta. Toata lumea doarme. Doar eu, guerrilla si inca cineva nu. Somn usor, adormitilor !!!

De chemi calul ori nu-l chemi, el ori vine ori nu vine

Bon soir, dragilor.

Azi vorbim despre vorbe de duh (era sa scriu dus, ceea ce n-ar fi fost chiar gresit, in ideea postarii mele de azi). Multi zic vorbe, raman in scripte cu asta. Urmasii urmasilor lor le propaga, unii chiar le considera ca niste porunci biblice. "A zis Napoleon ca... "

Hai ma lasi? daca Napoleon era un simplu soldat, cine dracu il lua in seama? Zic multi vorbe, noi le consideram vorbe mari doar pentru ca, chipurile, autorii lor au fost sau sunt mari. Desigur, un Ronaldihno nu e capabil de asa ceva, pentru ca el stie doar sa dea in minge, dar mai stii? Poate-l apuca intr-o zi.

Pe urma... "zice o vorba din batrani". Care batrani bre? Ca toti batranii pe care i-am intalnit eu debiteaza doar tampenii. Cred ca intelepciunea se manifesta (daca) pe la 40-50, dar atunci nu e vorba de batranete. Dupa 50, stim cu totii, dam in mintea copchiilor si scoatem diverse calamitati pe gura cu dentitia din ce in ce mai rarefiata. (ah, dementa baba din reclama cu adezivul pentru proteze dentare, nu? =)) ).

So... Vorbe de duh? Titlul postarii e groaznic de sugestiv. Vorba "mai de duh" ca asta eu n-am intalnit pana acum. Sfideaza logica si in acelasi timp o venereaza, o ridica la rang de religie. Daca eu scot un porumbel pe gura, rod al creatiei mele de dupa o betzie, ce-ar fi sa ma scandalizez de nu apare in ziare pe prima pagina? Adica pana mea... SUNT UN CINEVA !

Gata, la culcare acum.

Va provoc pe toti sa bagati comentarii cu vorbe de duh de-ale voastre. Si promit ca va fac lobby sa apareti in manualele de istorie. Sau macar pe vreun banner agatzat in locul celor cu "strada reabilitata cu bunavointa primarului Ghitza Nichita" (zau ca-l iubesc, nu aveti relatii prin Chisinau? I NEED A RACKET !)

Seara faina, pup pe toti !

~Sa nu stai niciodata intre copac si caine~

Ciac noris

Sunt fan Chuck Norris. De doua zile. Pentru inca doua zile, aproximativ. De fapt asa sunt de fan incat incep sa cred ca eu sunt idolul lui. E de rau? Omu' asta e mai tare decat piatra de la rinichiul meu median!

De ce sa nu recunosc, il gasesc ca pe o metoda minunata de a scoate din pepeni lista mea de messenger. La cate bancuri am gasit pe net cu el, imi ajung pe un an de zile cel putin! Dar nush ce treaba aveti, daca era Bula in locul lui, nu era asa de mare stressul.

Anyway, for those who loves C.N.: http://www.haioase.net/bancuri/bancuri-cu-chuck-norris-7311.htm