duminică, 14 octombrie 2012

Ireleversible

Cine sunt eu cand nu sunt ca tine, stii oare? Daca stii si nu esti si tu la fel, inseamna ca suntem diferiti. E un aparent silogism, stupid de-a binelea, insa spune foarte clar ca nu esti ca mine. 
Asta a fost in loc de introducere. Sper sa n-am nevoie de alcool ca sa-mi dezleg ideile. Ceea ce scriu azi nu e scris de dragul de-a scrie, ci pentru a fi aflat, stiut, vazut, gandit, rumegat, analizat, inteles etc. Daca se poate. Daca nu, asta e. 
1. Sunt indiferent si nu dau doua parale pe nimic si pe nimeni. Asta e concluzia unora care m-au intalnit. Nu am nici cea mai mica intentie sa demonstrez ca n-au dreptate. 
2. Sunt absolut iritat cand intalnesc oameni certareti sau cu chef de a contrazice. Asta e concluzia mea. Si, in ciuda faptului ca-mi place sa polemizez, macar o fac "cu program", nu continuu. Asa cred, poate gresesc.
3. Sunt imposibil, imatur si nu stiu ce vreau. Iarasi parerea altora. Si iarasi nu contrazic, partial e adevarat. Dar cam multi judecatori si lideri de opinie in ce ma priveste, n-ar fi mai bine sa faceti un ONG?
4. DE CE? O intrebare care, de cele mai multe ori, e absurda in ce ma priveste. O spun inca o data, fac si spun foarte multe lucruri fara sa am o motivatie traductibila in cuvinte! 
5. Cand spun un lucru, spus ramane. Nu e nevoie sa ma pui sa repet de x ori, din dorinta de a primi confirmari. Cand ma voi razgandi, te anunt.
6. Daca simti ca vrei sa ai dreptate, nu-i bai, eu iti dau. Chiar daca n-ai. Dar daca te vei simti din cauza asta de kkt, nu da vina pe mine.
Exista multe alte lucruri ce pot fi spuse. Exista si multi oameni carora, indiferent ce le-as spune, ei cred doar ceea ce vor. Exista si alte moduri de gandire/simtire decat al meu. Exista si oameni ca mine. Acei oameni chiar ma inteleg din prima. 
Am ajuns sa am momente in care sa ma opresc, sa traiesc intr-un punct fix. Am ajuns sa-mi placa mult asta. Am ajuns sa ma inec ore in sir in butoaie de nostalgie, am ajuns sa-mi placa starea de a fi trist, am ajuns sa-mi placa sa visez doar la lucruri imposibile, am ajuns sa simt ca totul e pierdut pentru mine. Am ajuns aici, acum. Nu ma voi opri aici, evident, dar acum stau pe loc. Intrebarea mea catre tine, oricine ai fi, suna cam asa: daca te simti cu adevarat deranjat, suparat, iritat, indignat, contrariat de prezenta mea, daca deja ai ti-ai conturat portretul meu complet, atunci ce mai vrei de la viata mea?
Eu sunt cum sunt cand nu sunt ca tine si nu stiu cum esti tu cand nu esti ca mine, dar daca nu te intreb si nu ma intreb, nu inseamna ca-s indiferent, ci doar ca astept. Prea multe vorbe, prea multe vorbe seci. Ma duc sa-mi pun in pahar cateva grade. Bbye!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu